implanturi oculare în formă de fagure
privesc metropola brutalistă și toxică
printre alei mânjite de graffiti-uri
se deplasează umbre digitale
hologramele unor foste ființe umane
caută resturi prin gunoaie
în timp ce deasupra se înalță opresiv zigurații
dincolo de plafonul de smog
privirea caleidoscopică dă zoom
pe unul din nenumărații orfani de război
bretonul pleoștit de umezeală
ambele picioare înlocuite de implanturi
modele vechi, pre-război, ruginite
și incomode la îmbinările nervoase
cunosc durerea unui membru fantomă
și ajustarea cu absența
nevoia constantă de psihotrope pentru
contact cu realitatea
și costurile tot mai mari de mentenanță
altfel riști te pierzi în NEt:
fantome plutind în aerul digitalizat
suflete în cod binar pierdute în shell
pe neoane megalitice corporațiile promiteau
un sfârșit nevoii umane de contact
un sfârșit singurătății
prosperitate și lux pe viață
în paradisul minciunii
dar când implanturile cedează
când toleranța la psihotrope
te împiedică să mai scapi de realitate
când corporațiile decid
să scoată din priză marele NEt
și toate amintirile/sentimentele
salvate în cloud se șterg
când neoanele ochilor se ard
și tot ce rămâne e un shell fără ghost
unde vei mai căuta scăpare
pe care acoperiș putrezit de ploaie
îți vei pune la îndoială umanitatea
înainte să plonjezi
în gol
