Fugim după like-uri
Precum rechinii după pradă,
Ignorăm absurdul
Din propria ogradă,
Vrem like-uri
Și atât,
Prin like-uri culegem lauri.
Și dacă rădăcinile
Sădite
În universul virtual
Ori cel real
Nu dau roade bune,
La ziua recoltei,
Premiată va fi eticheta,
Nu esența.
Și de vom fi uscați
Pe dinăuntru,
Și de vom plânge
Doar așa,
De dragul
Momentului artistic,
Noi tot vom
Prigoni:
Neaua fiindcă-i albă
În loc să fie neagră,
Vulturul că zboară
Și nu hibernează,
Pisica pentru blândețe
În loc să denigreze
Ori fiindcă taragotu-i taragot,
Iar clopul e clop.
Pe muntele cel mare
Musca-l intimidează.
La propriul zbucium,
Ea nu reflectează,
Că de-ar urma o așa cale,
Ar fi și ea măreață.
