Povestire utopică
Partea I
CAPITOLUL I Autorul face o scurtă introducere
Fantazia este astăzi o ţară înfloritoare. Înainte cu zece ani însă, reaua stare domnea atotputernică în toate clasele sociale. Secretul acestei schimbări constă într-o reformă revoluţionară în domeniul monedei. Vom încerca să zugrăvim pe scurt un tablou al tuturor operaţiunilor în speţă, ca unul care am luat parte directă la întreaga lor desfăşurare.
Cerem scuze cititorilor că nu vom arăta aievea, ca înscrierile literare obişnuite, dar facem aceasta la insistenţa conducătorilor fantazieni, care se gândesc numai la binele poporului şi nu ambiţionează să cucerească. un loc în cartea de aur a doctrinelor economice sau să facă din guvernare o vacă fătătoare de milioane pentru buzunarele proprii.
Modul cum noi am ajuns în Fantazia va rămâne iarăşi necunoscut, deoarece subsolul istoric este destul de îmbâcsit de amănunte, ceeace face ca de multe ori să naufragiem în noroiul lor, pierzând astfel perspectivele largi, utile şi sănătoase. În general, prevenim că banditii nu escaladează nici-o pagină din cele ce urmează, iar oamenii de artă nu vor găsi nimic nevrednic de imaginaţia lui Dante sau Swift. Este vorba de lucruri concrete, care se refuză cu vehemenţă amatorilor de abstract. Noi le scriem ca cel puţin astfel să aducem un omagiu vrednicului popor fantazian şi să supunem unei dezbateri mondiale o experienţă unică şi generatoare de maiestuoasă prosperitate.
CAPITOLUL II Cum se înfăţișa Fantazia când a cunoscut-o autorul
La sosirea noastră în Fantazia sărăcia bântuia cu înverşunare. Puţinele afaceri mai fericite realizau beneficii de cerşetor, iar majoritatea orbecăiau între faliment şi speranţă. Cauzele care duseseră la această situaţie nenorocită. erau multiple, dar printre cele mai importante era lipsa de încredere, promovată de prăbuşirile răsunătoare ale celor mai puternice instituţii de credit. Faptul în speţă făcuse ca banul să se strângă pretutindeni şi să mucezească la ciorapul burghez sau în casele de fier ale bancherilor. Tara întreagă parcurgea astfel o perioadă de scleroză generală: compartimentele vieţii economice, care stau la baza vieţii sociale, acţionau astmatic şi şchiop şi antrenau în derută toată. naţiunea. Optzeci şi şapte de bănci trăseseră obloanele, o sută cinzeci şi patru de industrii închiseseră portile, şomajul crescuse înspăimântător, drumurile se ruina-seră, funcţionarii publici trecuseră prin douăzeci de reduceri ca la urmă să se transforme în semn de intre-bare cel mai liliputan salariu, iar ţarinile rămâneau pârloage pentru pâinea ţării fiindcă preţurile de batjocură ale cerealelor nu mai îndemnau la muncă. Acest tablou zguduitor arătat pe hârtie exprimă aproape nimic din tragicul profund al Coborând în mijlocul poporului aveai impresia unei lumi în comă. Totul era bolnav. Bancherul păstra milioanele în seifuri, refuzând să le infuzeze în opera de producţie şi de prosperitate, iar măturătorul de stradă îşi înfrăţea viaţa cu câinele flămând şi vagabond care venea rătăcit lângă, el. Industriaşul ţinea porţile fabricii închise, din lip-sa fondului de rulaj şi a debuşeelor, iar muncitorul cu ochii sălbăticiţi de inaniţie adera disperat la mistica roşie. Intelectualul îndopat cu abstracţii se metamorfo-za din ce în ce, combinând pe Nietsche cu ilustrul domn de Gobineau, iar analfabetul credea mai cu tărie în coborârea Sf. Dumnezeu pe pământ ca să cerceteze casele văduvelor şi orbilor. in puţine cuvinte spus, sărăcia ucidea pe nesimţi-te naţiunea, provoca schismele politice cele mai vio-lente şi pregătea terenul pentru o revoluţie pustiitoare. Viitorul şi vitalitatea fantaziană ameninţau să fie profund şi iremediabil zdruncinate, iar străinii care treceau prin Fantazia o considerau o ţară pierdută. Din fericire acest lucru nu s-a întâmplat.
Capitolul III Un nou sistem monetar propus de autor în Fantazia
Locuiam de trei ani în Fantazia şi situaţia se înrăutăţea din ce în ce mai mult. Au avut loc două lovituri de stat, câteva revolte, s-au schimbat peste şaptesprezece guverne, dar schimbarea oamenilor nu aducea şi schimbarea lucrurilor. Cum aveam oarecari înclinaţii pentru studiul economiei, ne-am apucat să studiem cu atenţie fenomenul fantazian şi am ajuns la unele măsuri pe care le-am socotit în stare să vindece răul. Am întocmit un raport detailat în acest sens şi l-am trimis tuturor oamenilor de frunte ai ţării, atât politici cât şi de ştiinţă, ca să-1 studieze şi să-şi dea avizul. Rezultatul a întrecut orice aşteptări. După o lună şi optsprezece zile, la 7 septembrie 1949, s-a întrunit un parlament ad-hoc, compus din cei care primiseră raportul. in dezbaterile ample, care au ţinut şaptezecişidouă de ore neîntrerupt şi la care am fost special invitaţi, raportul nostru a fost luat în considerare ad-literam şi prin aceasta s-au pus bazele unui nou sistem monetar, capabil prin mecanismul său, după dovada făcută în Fantazia, să reînvieze viaţa economică şi socială, transformând radical vechea lume şi vechile uzanţe. Este ştiut că banul, ca instrument de circulaţie, a bogăţiilor planetei, echivalează cu sângele pentru corpul uman. in vremuri de prosperitate circulă intens şi valorile se încrucişează abundent de la antipod la antipod. in vremuri de criză fuge de pe piaţă, bogăţiile lipsite de vehicularea sa nu se mai mişcă, nicăieri şi viaţa socială, traversează perioade de grave sincope. Totul era să obligăm banul să, circule, să-1 gonim afară din toate colţurile, deopotrivă din seiful bancherului, din ciorapul burghezului, din chimirul ţăranului chiabur. Pentru aceasta am introdus un principiu nou, revoluţionar: Monedele încetează de a mai reprezenta valori fixe, ele suferind în viitor, automat şi continuu, anumite scăderi în raport cu trecerea timpului.
Am scontat că astfel toată lumea se va grăbi să cheltuiască banul, să-l arunce într-un mod sau altul în circulaţie, dinamizând întreaga viaţă a naţiunii, în loc să-l mai păstreze ca până aici, păstrarea devenind cauzatoare de pagube importante prin însăşi natura sistemului.
Speranţa noastră s-a realizat, iar prosperitatea a revenit înmiită şi eternă. Acum Fantazia este cercetată de mii de economişti străini, care studiază sistemul spre a-l introduce şi în ţările lor.
Dăm în mod sumar, câteva explicaţii.
Toate monedele fantaziene sunt de hârtie. Monedele de metal s-au înlăturat cu totul ca unele care puteau dăuna sistemului din motivul că permit, oarecum şi mai uşor, tezaurizarea.
Unitatea fantaziană de schimb este FAN-ul, aşa cum Franţa are Francul, România LEUL, U.S.A. DOLARUL, Grecia DRAHMA, etc.
Monedele ţării, sau mai exact bancnotele ţării sunt următoarele:
Tip I – 1.250 Fani
Tip II – 625 Fani
Tip III – 125 Fani
Tip IV – 25 Fani
Tip V – 2 Fani
Tip VI – 1 Fan
Primele bancnote, cele de 1250, 625, 125 şi 25 Fani sunt variabile, adică supuse scăderii valorii pe măsură ce trece timpul. Cele din urmă, de 1 şi 2 Fani, sunt fixe, deoarece dată fiind valoarea lor mică şi confecţionarea din hârtie, nu prezintă pericol de acumulare, manipulându-se greu în cantităţi însemnate. În plus se adaugă dificultatea evidenţierii infimelor scăderi care ar corespunde unor asemenea bancnote.
La bancnotele variabile scăderea valorii se operează la finele fiecărei luni, automat şi continuu, timp de 25 luni. Scăderea variază în raport cu valoarea, începând cu 10 Fani la bancnote de 1250 Fani şi terminând cu 0,20 Fani la bancnote de 25 fani.
Scăderea micşorează puterea de cumpărare a bancnotei.
Pentru fiecare lună viitoare bancnota are o valoare din ce în ce mai mică, evidenţiată expres pe una din feţe. Odată cu intrarea în vigoare a lunii noi, intră automat în vigoare şi noua valoare a bancnotei, rezultată din valoarea lunii precedente, minus scăderea lunară corespunzătoare bancnotei.
Prin scăderi succesive timp de 25 luni, bancnotele ajung la valori rotunde de 1000, 500, 100 şi 20 Fani, când se retrag din circulaţie, înlocuindu-se cu bancnote noi, bune pentru circulaţie alte 26 de luni.
După 26 de luni orice bancnotă veche care întâmplător a mai rămas în circulaţie, suportă o scădere lunară de 10 ori mai mare decât scăderea normală, până la nimicirea totală a valorii.
Această procedură loveşte aspru în bancnotele vechi, pentru ca să se asigure funcţionarea cât mai normală a sistemului.
Iată înfăţişarea bancnotelor fantaziene:
După cum se vede, bancnota cea mai mare în sistemul fantazian este aceea de 1250 Fani. Prin scăderi succesive timp de 25 luni, ea ajunge la 1000 Fani, când se retrage din circulaţie, înlocuindu-se cu alta nouă, bună pentru circulaţie alte 26 luni.
Ca o consecinţă a sistemului, o bancnotă de 1250 Fani pusă la păstrare în luna emisiunii şi folosită de abia în a douăzecişisasea lună, nu mai valorează decât 1000 Fani.
Păstrând-o, posesorul a pierdut 250 fani, care reprezintă totalul scăderilor lunare.
Dacă nici în a douăzecişisasea lună nu este pusă în circulaţie, bancnota pierde înzecit ca până aici, adică 100 lei lunar şi după 10 luni valoarea sa devine zero.
Respectând proporţiile, aşa se întâmplă cu toate bancnotele fantaziene, afară de bancnota de 25 Fani.
Aceasta se deosebeşte de celelalte prin faptul că are valoarea constantă câte cinci luni consecutive şi rămâne în circulaţie 30 de luni. S-a procedat astfel fiindcă operând lunar scăderea de 0,20 Fani se îngreuna circulaţia.
La finele fiecărei luni, pentru ca emisiunea monetară a ţării să fie constantă, Banca Naţională pune pe piaţă o emisiune nouă de monedă, echivalentă cu scăderea suferită de moneda aflată în circulaţie.
Prima emisiune fantaziană de bancnotă variabilă – 1 ianuarie 1950 – a însumat 30.000.000.000 Fani, cu următoarea repartiţie pe feluri de bancnote:
7.200.000 buc a 1250 Fani – 9.000.000.000 Fani
19.200.000 buc a 625 Fani – 12.000.000.000 Fani
40.000.000 buc a 125 Fani – 5.000.000.000 Fani
160.000.000 buc a 25 Fani – 4.000.000.000 Fani
La 1 februarie 1950, conform sistemului, scăderea operată automat asupra întregii emisiuni monetare respective a fost următoarea:
La 7.200.000 buc. Tip. I a 10 Fani – 72.000.000 Fani
La 19.200.000 buc. Tip. II a 5 Fani – 96.000.000 Fani
La 40.000.000 buc. Tip. III a 1 Fan – 40.000.000 Fani
Total – 208.000.000 Fani
Pentru 208.000.000 Fani, Banca Naţională a pus imediat pe piaţă bancnota nouă, procedând astfel la fiecare lună, cu excepţia lunilor când se acoperă şi scăderea bancnotelor tip IV – 25 Fani – în sumă de 160.000.000 Fani.
CAPITOLUL IV Tot despre scăderile lunare şi despre menţinerea emisiunii la quantumul iniţial.
La prima vedere, un neajuns insurmontabil în sistem pare acela că la păşirea în luna nouă, posesorul de numerar pierde automat şi fără mijloc de recuperare, o parte din valoarea bancnotelor ce deţine în acel moment. Dar tocmai aici se găseşte formidabila forţă a sistemului.
Posesorii de numerar în Fantazia sunt de două feluri: ordinari şi privilegiaţi.
Posesorii ordinari sunt toţi locuitorii Fantaziei, în număr de aproape 30.000.000. Prin mâinile lor, banul vine şi trece ca şi în sistemele monetare clasice, iar deosebirea şi forţa sistemului nou constau în aşezarea circulaţiei monetare pe baze noi.
Posesorul ordinar nu mai poate păstra banul, sustrăgându-l procesului circulator, şi aceasta din cauza pagubelor grele, inevitabile şi nerecuperabile pe care le pricinuieşte scăderea automată a valorii bancnotelor.
Nolens-volens, imediat ce capătă banul sau cel mai târziu în ultima zi a fiecărei luni, posesorul ordinar fantazian trebuie să-l pună în circulaţie în orice mod.
Prin acest nolens-volens s-a ajuns la dinamizarea fabuloasă a consumaţiei. La rândul său, consumaţia a dinamizat tot aşa de fabulos toată viaţa fantaziană, mii de industrii născându-se peste noapte ca din pământ, câmpurile părăginite transformându-se în grădini fermecătoare, salariile crescând la proporţii nevisate, comerţul înflorind ca în basme, cultura pătrunzând biruitoare pretutindeni, într-un cuvânt bunăstarea generală inundând Fantazia din capitală până în ultimul cătun şi făcând din fiecare fantazian un om în putere să se bucure de o viaţă înzestrată cu toate cuceririle civilizaţiei.
Dar fără o diferenţă de nivel în circulaţia monedei, sistemul ar fi eşuat în întregime. În loc să accelereze schimbul, banul ar fi constituit un agent de stagnare a vieţii economice, oricine refuzând să-l mai primească în tranzacţii către finele lunii, când se apropie spectrul scăderii.
Asemenea vărsării pârâiaşelor în fluvii şi fluviilor în mări şi oceane în virtutea diferenţei de nivel, trebuiau create şi în noul sistem monetar mări şi oceane în speţă, care să primească pârâiaşele de numerar reprezentate de cele treizeci de milioane de fantazieni.
Astfel s-a ajuns la posesorii privilegiaţi.
Spre deosebire de posesorii ordinari, aceştia au privilegiul că banul aflat în mâinile lor îşi păstrează valoarea lunii expirate şi în primele zile ale lunii noi.
Sunt de două feluri, corespunzând la două niveluri diferite şi succesive ale circulaţiei monetare: Posesori privilegiaţi de gradul I, sunt toţi comercianţii fantazieni, fie ei de detaliu, de mijloc, de angro şi au privilegiul că numerarul din mâinile lor îşi păstrează valoarea lunii expirate şi în ziua întâia a lunii noi, până la ora 20.
Posesorii privilegiaţi de gradul II sunt magazinele generale şi au privilegiul că numerarul din mâinile lor îşi păstrează valoarea lunii expirate şi în primele două zile ale lunii noi, până la ora 20 a zilei a doua.
Magazinele comerciale generale au luat fiinţă prin însăşi legea noului sistem monetar. Numărul lor variază între 1 şi cel mult 5 în fiecare judeţ, după mărimea acestuia şi amploarea vieţii economice; sunt înzestrate cu capitaluri mari ca să corespundă importantului rol încredinţat; sunt obligate sub pedeapsa desfiinţării şi a pedepsirii severe a conducătorilor, să fie înzestrate cu tot felul de mărfuri şi sunt autorizate să vândă exclusiv comercianţilor, vânzarea la persoanele fără această calitate fiindu-le strict interzisă.
Pe lângă fiecare magazin general există şi un comisar de control al Băncii Naţionale.
Revenind la chestiunea privilegiilor, adăugăm că privilegiul comercianţilor este valabil numai faţă de magazinele generale, iar privilegiul magazinelor generale este valabil numai faţă de Banca Naţională.
Din cele spuse credem că se observă destul de limpede mecanismul circulaţiei în niveluri succesive a monedei fantaziene:
- Posesorul fantazian silit de spectrul scăderii inevitabile şi nerecuperabile, pentru el, pune banul în circulaţie până cel mai târziu în ultima zi a lunii.
- Comerciantul care primeşte banul contra mărfuri de la posesorul ordinar, până în seara ultimei zile a lunii ce expiră, are privilegiul ca în ziua următoare,
ziua întâia a lunii noi, să se prezinte la magazinele generale cu tot numerarul compus din bancnote variabile, ridicând contra lui mărfuri de egală valoare.
Valoarea numerarului se calculează la valoarea lunii expirate. Magazinele generale n-au voie să primească soldurile de fine de lună în speţă sau orice alţi bani, decât contra mărfuri, fiind interzise creerile de depozite de numerar în cont curent sau altfel, pe seama comercianţilor.
III. Magazinele generale primesc soldurile lunare ale comercianţilor contra mărfuri până în seara zilei întâia a lunii noi, iar în ziua următoare, a doua a lunii noi, se prezintă la sucursalele Băncii Naţionale din capitalele judeţelor, cu tot numerarul compus din bancnota variabilă. Aici se calculează de către bancă scăderea suferită de stocul de numerar prezentat şi se acoperă imediat din tezaur. În acest mod se obţine atât reabilitarea numerarului magazinelor generale cât şi menţinerea emisiunii la quantumul iniţial, deoarece prin operaţiunea ameliorării numerarului magazinelor generale, se pune în circulaţie emisiunea de monedă nouă aproape echivalentă cu scăderile lunare automate.
- Un regim mixt a fost conferit societăţilor anonime cu caracter industrial. Ele au privilegiul ca să prezinte pentru reabilitare în ziua întâi a lunii noi, până la ora 20, o sumă echivalentă cu maximum o zecime din capitalul social efectiv vărsat. Numerarul posedat în plus nu se reabilitează.
- Prin diferenţa dintre emisiunea monetară totală de bancnotă variabilă şi numerarul prezentat de magazinele generale şi societăţile anonime industriale la reabilitare se determină şi infima cantitate de monedă care din neglijenţa posesorilor sau din alte cauze, spre exemplu numerarul din casieriile publice, n-a mai parvenit la timp magazinelor generale. La această monedă se calculează iarăşi totalul scăderii lunare şi suma corespunzătoare se varsă imediat de către Banca Naţională Ministerului de Finanţe, servind la acoperirea scăderii suferită de numerarul aflat în casieriile publice la finele lunii, iar restul constituind venit al statului.
Vărsământul în speţă împreună cu operaţiunea ameliorării numerarului magazinelor generale şi societăţilor industriale constituie mijlocul prin care moneda emisă lunar pentru umplerea golului provocat de scăderea automată se infuzează în procesul circulator şi menţine emisiunea monetară a ţării la nivelul iniţial.
Toate operaţiunile de reabilitare se fac pe bază de registre legale cu care solicitatorii în drept justifică numerarul ce prezintă. Există pedepse severe pentru acei care caută să profite de calitatea ce deţin, căutând să reabiliteze sume ce nu le aparţin de fapt.
Deşi complex la prima impresie, sistemul fantazian este în fond cât se poate de simplu. Regenerarea continuă a circulaţiei monetare se face fără bătaie de cap prin magazinele generale, etc., iar restul posesorilor au numai misiunea uşoară şi plăcută de a cheltui.
Astfel, din pârâiaşe – posesori ordinari ai banului – se formează râuri şi fluvii mari – comercianţii şi magazinele generale – ape ce se varsă în marele ocean al Băncii Naţionale.
În mecanismul scăderilor automate lunare şi în crearea fluxurilor de circulaţie monetară stă toată noutatea şi incomensurabila forţă a sistemului fantazian.
– va urma –
