www.popularmechanics.com

Într-o lucrare publicată în Astrophysical Journal Letters, oamenii de știință au anunțat detectarea sulfurei de dimetil – o substanță chimică care, pe Terra, este produsă doar de organismele vii – în atmosfera unei exoplanete numite K2-18b. Aceasta este a doua detecție a substanței chimice de către această echipă a oamenilor de știință, prima fiind făcută în 2023.

Teoria principală actuală cu privire la alcătuirea K2-18b se referă la faptul că acest corp ceresc este ceea ce se numește o lume Hycean (cuvânt realizat printr-o combinație a cuvintelor „hidrogen” – descrie atmosfera – și „ocean” – descrie suprafața. Lumile Hycean sunt similare ca dimensiune și densitate cu Neptun, dar acoperite în întregime de un ocean gigant de apă lichidă.

Existența lumilor Hycean nu a fost încă dovedită (din nou, nu putem vedea nici una dintre aceste lumi atât de aproape), dar pe baza dovezilor pe care le avem la dispoziție, comunitatea astronomică consideră că există o șansă destul de solidă ca acestea să fie reale.

Dacă K2-18b este de fapt o lume Hyceană, puterea acestei sulfuri de dimetil ar putea indica că există viață într-o lume oceanică exotică – și că oceanul care domină acea planetă este absolut plin de, să zicem, alge marine, care nu sunt niște oameni verzi.

Potrivit studiului, detecția se află la un nivel de încredere a ceea ce oamenii de știință se referă ca 3σ, ceea ce înseamnă că există o șansă de aproximativ 0,3% ca acest semnal (chiar și după toată munca de filtrare pe care a făcut-o echipa) să fie un accident sau o fluctuație de fundal, și nu o detectare reală. În astrofizică, ceva este considerat o descoperire atunci când detectarea se face cu un nivel de încredere de 5σ, ceea ce înseamnă că există doar aproximativ 0,00006 la sută șanse ca detectarea să nu fie reală.

La 3σ – mai ales în ceea ce privește o afirmație la fel de monumentală precum „am găsit un semnal de viață extraterestră” – oamenii de știință (inclusiv cei care au făcut descoperirea) continuă să procedeze cu extremă prudență și nimeni nu spune: „Acesta este extraterestru!”. Astrobiologul Edward Schwieterman a declarat pentru un post public de radio din USA că detectarea i se pare încă „tentativă” și nu ar fi surprins „dacă semnalul ar dispărea” atunci când alți cercetători pun mâna pe datele colectate de echipa care a realizat descoperirea.

Chiar dacă semnalul nu dispare, iar oamenii de știință ajung să facă a doua rundă de observații ulterioare și își ating nivelul de încredere până la 5σ, există totuși șansele să nu fie o detectare a vieții.

Nikku Madhusudhan, liderul echipei de cercetători, care a realizat descoperirea, a spus pentru același post de radio public din USA, „când vezi așa ceva, este ca și cum – aceasta este o întrebare pe care umanitatea și-a pus-o de mii de ani, iar dacă ai fost martor la ea pentru prima dată, este un șoc pentru sistem. Și este nevoie de ceva timp pentru a te recupera din asta, din enormitatea ei”, apoi a continuat spunând că această reușită este „potențial unul dintre cele mai mari repere din istoria științei. Știu că asta sună grozav și nu intenționez să-l fac să sune grozav, dar nu există altă modalitate de a spune.”.

K2-18b este cunoscută și sub numele de EPIC 201912552 b, este o exoplanetă care orbitează în jurul piticii roșii K2-18, situată la 124 de ani lumină distanță de Terra. Planeta, descoperită inițial de observatorul spațial Kepler, reprezintă de aproximativ opt ori masa Terrei și, prin urmare, este clasificată ca super-Pământ sau, mai probabil, mini-Neptun.