(Gods are hiding in plain site)
Sonată pentru pian
A fost lansată, în prima audiție, la clubul Helion pe data de 11 octombrie 2024 (deci luna aceasta, ocazie cu care mi-am verificat noile boxe și abilitatea de a le monta cât mai repede și mai eficient în cazul unei audiții muzicale.
Zeii se ascund printre lespezi de piatră, sub rădăcinile copacilor, sub cochilii de melci. În vaporii de apă, în moleculele de oxigen și azot, în atomii de potasiu, în compoziția firelor de iarbă, în reflexiile firelor de nisip. În vestigii istorice. În prezent și în trecut.
Ne privesc. Ne fac cu ochiul. Ne urmăresc, ne observă, ni se revelă, ne iubesc, ne înțeleg. Zeii nu ne judecă. Zeii nu ne pedepsesc. Nu ne chinuie. Nu ne condamnă.
Zeii nu sunt discriminatorii. Ne aud rugăciunile cu urechi de elefant cât toată planeta. Se pleacă până la gura noastră și ne ascultă toate nepăsările, frustrările, dezamăgirile, neiubirile. Foamea cu care ne naștem, setea cu care creștem, disperarea cu care nu înțelegem lucrurile simple, îndârjirea cu care ne înmulțim.
Zeii se ascund la vedere. Fiind orbi nu-i vedem. Fiind surzi nu-i auzim. Pentru că ne hrănim cu iluzii, ne îndestulăm cu adevăruri mistificate și cu minciuni gogonate cât Everestul. Pentru că ne omorâm visele, ne ucidem speranțele, ne nimicim semenii, ne distrugem propriul habitat.
Zeii se ascund la vedere și ne zâmbesc. Ne trag cu ochiul. Pentru că, în ciuda microcosmosului quantic ce tinde să colapseze la cel mai neînsemnat eveniment și are, pare-se, nevoie de martori pentru a rămâne în echilibru, universul relativistic a fost creat înaintea omului și ale formulărilor sale despre lume și va continua să existe și în absența lui.
