Civilizația Bathri a sosit pe Terra venind de pe steaua HD 140283, cunoscută și sub numele de steaua Mathusalem, o stea subgigant, cea mai veche pe care o cunoaștem în Calea Lactee, aflată la 190 de ani lumină distanță de Pământ, în constelația Balanței. Magnitudinea sa aparentă este de 7.205 motiv pentru care poate fi văzută și cu binoclul.
Bathrienii au debarcat pe Pământ după o călătorie lungă, extenuantă și epuizantă, în căutarea unui refugiu, planeta lor fiind amenințată de o coliziune cu un asteroid gigantic, apărut de nicăieri la marginea sistemului lor solar, îndreptându-se direct spre a doua planetă a stelei Mathusalem.
Bathrienii și-au abandonat planeta, a cărei suprafață era în totalitate compusă din apă, un ocean imens, cam de două ori cât suprafața Pământului și, după o călătorie de 2 milioane de ani, aproape nesfârșiți, au poposit pe Terra, pe atunci o planetă tânără, abia formată, prin comparație cu planeta lor natală, parte dintr-un sistem solar la fel de tânăr, netrecut încă pe hărțile stelare, un loc perfect pentru a se ascunde  în cazul în care asteroidul n-a apărut tocmai din senin, din cine știe ce cotlon întunecat al Căii Lactee, ci fusese manevrat și dirijat intenționat pentru a-i ataca pe Bathrieni, după unele opinii ale clasei nobiliare care conducea Bathria.
Deși o civilizație acvatică, Bathrienii au început să se adapteze la condițiile de uscat de pe Pământ, o provocare cu care nu se mai înâlniseră din motive obiective ce țineau de structura planetei lor natale. Astfel că, după mai puțin de 50,000 de ani, specia Bathri s-a divizat, o parte a continuat să trăiască în apele oceanului planetar și o alta a cucerit uscatul, adaptându-se la condițiile nu tocmai comode și nici practice pe care acesta le-a oferit inițial, devenind astfel două rase distincte ale aceleiași specii. După alte câteva mii de ani, Bathrienii acvatici au părăsit Terra, definitiv, în urma unor conflicte cu verii sau frații lor de pe uscat, datorită tehnologiilor noi pe care aceștia le dezvoltau, devenind din ce în ce mai vizibili, dar și mai expuși în afara sistemului solar. Sau poate s-au întors înapoi de unde plecaseră cu milioane de ani în urmă, sperând că Bathria a supraviețuit, cumva, impactului cu asteroidul. Sau au plecat, pur și simplu, din curiozitate, pentru a cutreiera restul galaxiei Căii Lactee.
Nemaifiind monitorizată și controlată, evoluția Bathrienilor, rămași pe platforma continentală, a fost extrem de rapidă și dinamică. În scurt timp au devenit specia dominantă din întregul sistem planetar. În mai puțin de 500 de ani, au trecut la un program de cucerire al spațiului extrasolar, iar după alte 500 de ani au devenit cunoscuți sub numele de Coa’beers, fiind descriși ca o civilizație agresivă, intrând în conflict cu câțiva din vecinii lor, în special cu cei de pe Proxima Centauri și Sirius.
Punctul culminant al dezvoltării lor tehnologice a fost finalizarea salturilor intergalactice prin portaluri quantice arbitrare. Au atras, astfel, atenția altor specii avansate tehnologic, precum Dorr-Hebs, o civilizație originală de pe un pinten al brațului Perseus din Clusterul Globular Anxion. Dor-Hebs, ale căror grupuri expediționare infiltraseră câteva secțiuni din brațul Orion, și-au dat seama de potențialul distructiv ale acestor călătorii haotice ce puneau în pericol echilibrul mai multor sisteme planetare în câteva nebuloase aflate spre sfârșitul vieții. Coa’beers au fost avertizați, apoi sancționați prin instituiri de blocade cu scopul de a le opri ieșirea din afara sistemului solar propriu. Apoi au fost bombardați și, în cele din urmă, au fost anihilați printr-un război total. 99.89% din formele de viață de pe Terra au fost alterate sau au dispărut odată pentru totdeauna. Planeta a suferit schimbări structurale geologice ireversibile, fiind supusă, printre altele, unui tir de borbandament năucitor cu particule grele radioactive. În ziua de azi putem identifica urme nucleare a ceea ce s-a petrecut cu mai multe miliarde de ani în urmă. Reactorul nuclear Oklo, din Gabon, a fost datat (deocamdată) la o vechime de aproximativ 1.7 miliarde ani.

A doua piesă muzicală pe care o propun se numește „The second landing” („A doua debarcare”) cu referire directă la civilizația Bathri și a destinului ei dramatic. Piesa a fost prezentată în primă audiție la Romconul de la Bușteni ținut anul acesta în luna aprilie, într-un context muzical și lectură mult mai larg, din care am mai postat anul acesta („Prima debarcare”).

The Second landing is a short musical sequence decoding some moments of the first civilization that landed our solar system and inhabited our planet Earth around 4 billion years ago.

Oklo reactor in Gabon is the only known natural nuclear fission reactor on Earth. It is a uranium deposit where self-sustaining nuclear chain reactions began occurring about 1.7 billion years ago.