(din volumul contact recent apărut la Casa de pariuri literare)
2055
ce faci dacă ești în spațiu și te apucă
o durere cruntă
de dinți?
folosești cabina medicală a navei
dar
în principiu
nu prea
ai cum să te tratezi singur
te afunzi în somn criogenic
cu speranța disperată
că dintre toate posibilitățile existente
vei da peste un medic stomatolog
tocmai
în sistemul Alpha Centauri
te abandonezi dansului antigravitațional
(sublim de altfel dacă
ești fixat așa cum trebuie de camera
de filmat
iar sonorul e tăiat)
și urli de durere
până îți trece cheful de tovărășie
propriul ecou
îți va alunga groaza de singurătate
garantat
2056
am găsit în memoria tabletei
un poem vechi din 2021
lectura lui mă face să mă amuz discret
fiindcă îmi amintesc
limpede cum
o prietenă dintr-un club de lectură
decepționată că poezia a devenit
de o banalitate înfiorătoare
m-a provocat să transform în
literatură
o expresie trivială precum
„bre adă și mie o bere”
iată ce mi-a ieșit:
Bukowski are felul lui unic
de a cere alcool
în funcție de spațiul cultural
pe unde are chef să-și bea mințile
de pildă oriunde s-ar afla
în State
nu ezită să ceară
whisky on the rocks
for chicks lusting for cocks
la umbra cetăților catare
își astâmpără pofta cu
le plus savureux Merlot de Carcassonne
iar pe meleaguri valahe
a înțeles destul de repede că dacă nu
dai cu pumnul în masă și strigi
bre adă și mie o bere
riști să mori de sete
lângă tejghea
2057
între timp poezia a murit
ca formă
de exprimare
fiindcă toate combinațiile de cuvinte
au fost epuizate
ea continuă să mai fie scrisă
doar de inteligențele
artificiale
programate să inventeze
un nou limbaj:
lasă-mă să-mi tachinez fundul
și păsăricile din partea
mea privată
personal
numai tu și cu mine putem
menstrua împreună
contactează-mă prin linkul
de mai jos
