„Ușa de la baie” este prima povestire dintr-o serie de douăsprezece, toate adunate în volumul: ,,Omulețul din perete și alte povestiri fantastice” publicat de Nemira în 2019.Eli Bădică, coordonatoarea colecție n-autor Nemira, din scurta prezentare, ne avertizează încă de la început : „…Marian Coman construiește un întreg univers palpitant…” Așa și este, pe bună dreptate. Marian este la a șasea carte publicată, prima văzând lumina tiparului în 2005 (Nopți albe, zile negre). Vorbim despre o manieră de scris sigură, a unui jurnalist, unde experiența își spune cuvântul.
Un puștan de paisprezece ani, plictisit de mutările dese ale părinților săi, este pe deplin afectat de noul apartament, în special de noua baie. Din punct de vedere al construcției, povestirea poate fi împărțită în două părți. Prima, o introducere amplă care te așază într-un fotoliu ,aparent, confortabil, poate, prea întinsă, și cea de-a doua, unde Marian Coman apasă accelerația până-n podea, lovindu-te în moalele capului cu moartea subită a unuia dintre părinții eroului principal. Partea a doua e scrisă mai mult ca un „flash fictionstorie”, adică exact de ce are nevoie o povestire scurtă pentru a capta atenția și imaginația cititorului: ,, A murit tata! …; avea mâinile legate la spate cu lanțul de care apuci atunci când vrei să tragi apa și ochii deschiși. Bulbucați și albi. ”Poate, aici ar fi fost mai multe de spus, dar a rămas la atitudinea autorului continuarea povestirii. Finalul ar fi meritat mai multă atenție, dar este strict părerea mea. Cu toate astea, ușa de la baie se deschide în altă parte (în casa unui coleg de clasă) și ne lasă speranța că o vom reîntâlni mai târziu, în celelalte povestiri.
