Păi în România trăim de sute de ani cu simulacre, fantasmagorii, fantome şi iluzii. Ne simţim la largul nostru în acest ocean murdar simulacre, fantasmagorii, fantome şi iluzii. Noi construim aceste simulacre, cu sârg, periculos, nesăţios şi tembel. Marele Cârmaci. Marele Voievod. Regele Eliberator. Preşedintele Jucător. Marele Poet Dizident. Marele Poet Dizident ne-a păcălit, fiind în cele din urmă agent al unei Puteri Străine şi nu Liderul pe care ne tot mângâiam c-o să-l urmăm într-un Capitalism Victorios în care nimeni nu avea să mai muncească vreodată. Cel Mai Mare Jurnalist al Naţiunii, alt simulacru construit de noi, în orbirea noastră, nu e decât un cabotin încrâncenat şi negru la maţe care ne bucură umorile ticăloase cu moftul lui cotidian, cu ţâfna lui acrită de toate şi de toţi. Blonda Apetisantă a Politicii Naţionale, un alt simulacru la care trudim din greu, ostăşeşte, e de fapt o iluzie de marketing şi poate nici asta. Dar noi ne dedulcim cu astfel de simulacre, vai, ce multe sunt, din plictis, din frică, din rătăcire, din derută, din păcate. Suntem total rătăciţi printre fantome şi fantasmagorii. Nimic nu e serios în ceea ce facem. Nimic nu e de luat în seamă. Rânim la noi şi noi simulacre: simulacru de patriotism, simulacru de jurnalistică, simulacru de justiţie, de politică, simulacru de iubire. Am ajuns noi înşine să fim nişte iluzii.
Conu Alecu mă trage de mânecă, lasă gargara amice, hai pe Magheru să vedem OZN-urile, că tocmai au aterizat la Teatrul Național și se zgâiește națiunea ca la urs.
Păi mă duc, cum să nu mă duc, doar n-oi fi eu mai cu moț să nu cred că-i simulacru cosmic, ceva. Iar extratereștrii? Păi ăștia, cum de ne-au zărit venind dinspre Unirea, uite-așa s-au înfoiat la noi, mamă, mamă!
Credit art: DaiSanVisArt
