Metamorfoza – patru povestiri fantastice

Editura PAVCON București, 2019

 

Petru Racolța a publicat deja câteva cărți, fiind un nume în literatura noastră. Revolta din ogradă e o carte fermecătoare pentru cei mici „de toate vârstele”. Povestirile unui maramureșean poate fi numită literatura regională, într-un moment în care cultura se descentralizează vădit, valorile scriitorilor din teritoriu afirmându-se tot mai mult. Domnul Racolța a publicat și proză science fiction, am avut onoarea să-i prefațez volumul Planeta Paradis, apărut la Editura Excelsior Art în 2016. Scriam pe atunci că autorul pornește la drum cu toate mijloacele beletristiciii, de la obișnuitele întâmplări cotidiene, în deschidere părând un roman realist. Mișcarea de translație pe o altă planetă nu abundă în descripții tehniciste, se produce pur și simplu o aterizare într-o lume nouă. Și iată-l pe autor în această nouă scriere formată din mai multe nuvele, continuându-și demersul, pornind, fără extravaganțe stilistice.

În Tangențial un grup de turiști pleacă „…din cotidianul stresant, fără program rigid, fără prieteni sfătuitori, fără vecini bârfitori, fără rude agasante, fără ritmul sacadat al urbei, fără „beneficiile” telefoanelor, a internetului sau a televizorului sau a altor facilități de comunicare cu lumea.” Și brusc – o apariție din altă lume, are loc o coliziune cu un corp ceresc, dar personajele discută firesc, ca în lumea reală:
„– Nenorocită planetă!, răbufni Călin. După ce că ne-a răpit, ne aruncă în hăul cosmic, bătându-și joc de legile astronomiei.”
Urmează o călătorie spre centrul noii planete, care e locuită de ființe mult mai inteligente decât cele terestre. Părea de fapt o uriașă navă de transport, proiectată în spațiu de niște motoare puternice, care pot dezvolta o viteză mult mai mare decât a luminii. De fapt parsonajele captive se află în sediul creatorului însuși, de fapt o „creatură”, înconjurată de aparatură electronică. Acesta le face oamenilor un reproș: „-V-am dat apă, aer, lumină, o planetă cu condiții optime și mii de ani în care să progresați. Dar voi ce ați făcut cu toate aceste daruri?” Urmează acțiuni prezidate de calculatoare, în universul cărora se înfruntă principii religioase, creștine, islamice și personaje mitologice, într-o luptă dintre bine și rău. Creatorul a fost ucis iar cosmonauții fără voie ajung din nou pe pământ în urma accesării unor computere. Fantezia autorului descrie momente fascinante, invitându-ne să nu întrerupem nici o clipă lectura.

Nuvela Autobuzul pare o scriere polițistă extraordinar de reușită, cu un suspans surprinzător de bine realizat. În centrul ei stă un autobuz vechi, abandonat, care are mai multe istorioare dubioase la activ. A aparținut unui „justițiar pe cont propriu, după ce tatăl său a pierdut un proces dureros cu un senator.” Acum se află, dezafectat, într-o grădină și proprietarul acesteia refuză să îl înstrăineze, la cererea mai multor persoane. Este un vehicol misterios, implicat, conform mai multor păreri, în trafic de droguri, magie neagră, crime în serie, fenomene paranormale. Cel mai senzațional fapt, și aici începe ficțiunea este teleportarea. „Și totuși, există minuni. Ele se întâmplă mereu în jurul nostru, dar de cele mai multe ori nu le observăm, poate fiindcă ne-am obișnuit cu ele (…). E vorba despre un proiect militar colosal, cu indicativul secret de Rainbow, prin care se poate realiza dispariția unor lucruri masive și apariția lor în altă parte. Experimentul Philadelphia…” Autobuzul face lucruri asemănătoare. Proprietarul lui declară: „Am reușit să fac invizibile anumite obiective militare și chiar să le mut instantaneu dintr-un loc în altul (…). De aceea am ajuns să fac experiențe pe ținte ieftine și persoane condamnate la ani grei de pușcărie, cărora nu li se simțea lipsa în caz de dispariție. Un autobuz vechi și însemnat de gloanțe, având o istorie stranie până la confiscarea lui, a fost cel prin care am avut primele reușite.” Finalul nuvelei este surprinzător. Nu-l voi deconspira, lăsându-i cititorului plăcerea unei lecturi chiar deosebite.

La drept vorbind, următoarea nuvelă, Metamorfoza mă duce cu gândul la altă metamorfoză, cu același titlu, a lui Franz Kafka. Dacă în cartea acestuia personajul se transformă în gândac, personajul lui Racolța, în urma unor credibile aventuri la mare, se transformă în scoică. Doi tineri ardeleni, Doina și Paul se aventurează la mare, într-o tabără de corturi la Vama Veche. Deasupra evenimentelor plutește misterul Mișcării pentru Integrarea Spirituală în Absolut, binecunoscută de acum pentru isărăvile lui Bivolaru. Are loc o furtună, eșuarea unui yacht misterios, care s-a dovedit a fi făcut negoț cu carne vie, transportând fete din România pentru a le vinde în străinătate. În rețeaua de prostituție sunt polițiști răi, corupți de afacerea transfrontalieră și polițiști buni care o anihilează, dar cu ajutorul celor două personaje principale, Doina și Paul, viitorul om-scoică. În paralel cu capturarea celei de a doua ambarcațiuni încărcată cu „marfa vie”, se derulează drama metamorfozei personajului principal. Cu o știință deosebită a suspansului autorul închide această parte a întoarcerii în ape a celui care trebuie să renunțe la condiția de om. Partea fantastică a nuvelei are mereu un suport realist, care face o convingătoare osmoză între fantast și lumea obișnuită, așa cum este ea.

Partea a doua a cărții ne rezervă surprize. Omul mării se întoarce, după ani de zile, timp în care a devenit un veritabil locuitor al adâncurilor și a construit o insulă mirabilă, dar și-a păstrat toate atributele umane.
O tornadă scufundă un iaht. Pe insula artificială personajul-scoică are în preajmă un copil al mării, orfan, salvat din valuri. Copilul acesta își face cunoștințe pe plajă. O fată, care-l întreabă, cu veșnica ei curiozitate feminină: „Unde locuiți? Băiatul îi arătă largul mării, iar Lavi nu știu ce să înțeleagă. Pe o insulă mică, o lămuri el. Cu ceilalți prieteni. Vrei să-i cunoști? Fata aprobă încântată și, după ce băiatul dispăru sub apă pentru câteva secunde, în apropierea ei apărură doi pești mari și o focă (…) Ești un copil al mării, dar îți trebuie și un nume… sugestiv. Cum ar fi… Marin?” Autoritățile sesizează prezența copilului, iar aici lumea adâncurilor mării va intra în coliziune cu societatea nedreaptă și coruptă. „Un copil singur pe plajă, e un semnal de alarmă. Eu o să-mi fac datoria și îl voi preda celor în drept. E spre binele lui și a societății,” decide un om al legii. Această curiozitate a naturii trebuie neapărat să fie dată pe mâna poliției și medicilor. Aici va interveni însă omul mării, căruia i se face o descriere care merită a fi citată: „Fața, pe care căuta să și-o mascheze cu niște mâini la fel de oribile, îi era alcătuită din bucăți sidefii, dintre care scăpărau două puncte albastre, ce te făceau să-ți înghețe sângele în vine. Prin cămașa prea scurtă se vedea că tot corpul avea același înveliș, de robot ce ar trebui să fie mereu lubrifiat, pentru a nu scârțâi la orice mișcare.” Paul, căci el este „monstrul”, va fi pus la dispoziția științei în spitalul unde era ca și arestat. Se pune în mișcare aparatul antiterorist. El ajunge pe mâna unui medic parvenit care face experiențe similare cu sinistrul Mengele, urmărind să-și dobândească gloria prin fabuloasa descoperire. O piscină cu apă de mare va fi celula în care e arestat Paul. În spitalul groazei, din care încearcă să evadeze, medicul amintit ar vrea să realizeze mai multe ființe similare cu trupurile acoperite de cochilii. Prizonierul pare gata să coopereze. În acest timp
Doina, prima iubire a lui Paul, află de pericolul care-l paște și intră în acțiune. Toată lumea se îndreaptă spre mare. În acest moment nuvela lui Racolța se încarcă de o acțiune palpitantă și excelent pusă în pagină, când o ambarcațiune a medicului experimentalist pornește în larg, atacată de furtună și diverse animale marine. Cei doi îndrăgostiți, Doina și Paul se regăsesc, pe nava devenită locul de detenție al omului-scoică, al copilului și-al Doinei. Doctorul malefic, pornit în căutarea insulei misterioase îi are în custodie. Sentimentele reciproce ale celor doi însă nu s-au diminuat, chiar dacă ei acum fac parte din două lumi diferite. „El este iubitul meu și am venit să-i fiu alături.” Paul a reușit să scape din arest și de dușmani, iar vasul reuși să ajungă la insula artificială – un paradis al mării. Doctorul revine cu un elicopter și mitraliază yachtul cu care personajele încearcă să se întoarcă la Constanța, dar cei de pe vas reușesc să-l doboare. Ambarcațiunea se scufundă iar Doina și băiatul ajung cu bine la Mamaia pe o plută improvizată. Pavel rămânea în mediul său acvatic, salvând oameni de la înec. Cele două lumi se despart în mod tragic, dar râmân în apropiere.

Trebuie spus că autorul are nu numai o fantezie prodigioasă, dar reușește să îmbine ceea ce ar putea deveni material pentru un roman realist, cu elementele fantasticului, fondate și ele pe lucruri care ni s-ar putea fi plauzibile. Cu adevărat o scriere de anticipație, pe fundalul bine descris al societății noastre contemporane, așa cum e ea. Acolo unde nu intervine fantazarea, rămâne backgroundul acțiunii, dialogului, personajele sunt realizate firesc, tipurile apar bine conturate, individualizate și ceea ce mi se pare, în alte cărți science fiction, artificial și contrafăcut, în nuvelele lui Petru Racolța totul este firesc și asta datorită unui veritabil și profesional talent scriitoricesc.