Laura Ceica, scriitor, artist și filolog din Timișoara, creatore de frumos, desfășoară o intensă activitate în cadrul clubului Helion.

Ultima sa carte, lansată la una din ședințele din toamna anului trecut ale clubului, poartă titlul „Cum să construiești un imperiu galactic”, volum de proză, care conține în paginile lui povestiri science-fiction și fantastice.

Cu prilejul celei de-a XXXIII-a ediții a Sesiunii Helion, desfășurată la Timișoara, în 10 mai 2019, Laura Ceica a inaugurat o expoziție personală de artă plastică, în holul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara.

O parte din exponatele prezentate la Uniunea Scriitorilor au fost expuse a doua zi, 11 mai, în cadrul celei de-a XL -a Convenții Naționale de Literatură și Artă Science Fiction ce a avut loc la Universitatea de Vest din Timișoara, în zilele de 11 și 12 mai 2019.

Despre expoziția sa, dar și despre cea de-a XXXIII-a ediție a Sesiunii Helion, am purtat, sâmbătă, 11 mai, după-amiază, un dialog cu Laura Ceica, dialog pe care vă invităm să-l parcurgeți în cele ce urmează.

Care este tematica expoziției tale de la această sesiune?

Tematica expoziției este steampunk. Steampunk-ul fiind un curent care, cumva, încearcă să-mbine trecutul și viitorul în maniera secolului al XIX-lea, sfârșitul secolului al XIX-lea, când a început să se caute (pe structura Jules Verne) tehnologii, să se-ncerce să se mecanizeze obiecte. Steam, înseamnă abur, și punk, înseamnă gunoi, resturi, deci, cumva, sunt rămășițe ale obiectelor vechi din acea perioadă, dar nu numai din acea perioadă, pentru că sunt obiecte vechi, chiar și mai recente, dar care se pot folosi decorativ în steampunk. De exemplu: chei, rotițe, ceasuri. Acestea sunt specifice steampunk-ului (cheile și ceasurile și rotițele de la ceasuri) pe care eu le-am folosit foarte mult și, eu am mers pe ideea de a face un amestec, între ceea ce făceam până acuma, spray paint și pornind de la spray paint, să deschid direcția spre steampunk. Am făcut o serie de tablouri de tip spray paint, pe care-am aplicat, în varianta virtuală, niște corăbii zburătoare și niște lucruri de genul acesta, stil steampunk, pe care, după aceea, le-am și decorat 3D, cu piese metalice și am trecut și mai departe, chiar către steampunk cu măști, cu un tablou stil basorelief (cu aceeași temă) și cam aici m-am învârtit, la zona asta de a încerca să merg pe tehnologia și pe stilul tehnologiei învechite de tip steampunk. Asta a fost direcția mea acum.

Ți-ai propus un obiectiv anume prin această expoziție? Mă refer la impactul pe care expoziția îl are asupra vizitatorului care vine să vadă expoziția și care-i prezent la Convenție și care a fost prezent la Sesiunea Helion. Trebuia să vadă ceva anume vizitatorul, în această expoziție realizată de tine?

Odată, eu am vrut să schimb direcția pe care-am mers până acum, să fie ceva nou. Asta în primul rând. În al doilea rând, ce-am vrut eu, a fost să văd în ce măsură, anumite elemente din filmele SF pot fi aplicate, prin tehnica aceasta steampunk, în artă (filme SF și fantasy, că unele țin mai mult de fantasy). Dar, de exemplu, măștile pe care le am, te duc și către borgi și alte personaje din filmele SF cu asemenea personaje, cu fețele și costumele structurate așa. Deci, cumva am vrut să văd ce impact are toată treaba aceasta supra unui public iubitor de SF. A avut un impact foarte bun!

Toată lumea s-a fotografiat cu măștile, le-au plăcut, i-a impresionat modul în care-am realizat exact ce e tipic steampunk-ului, adică să dea impresia de suprafețe metalice învechite (cu o tehnică de culoare suprapusă) și le-au plăcut foarte mult metoda asta. Eu o să continui cu direcția steampunk și o să merg și către cyberpunk. Adică mai mult pe roboței, dar, cumva, o să le combin pe amândouă, pentru că am suficiente piese cu care pot să continui treaba asta. Aici e doar un început în direcția asta.

Care-ar fi concluziile, din punctul tău de vedere, acum, la o zi după încheierea celei de-a treizeci și treia ediții a Sesiunii Helion?

Am participat la sesiune! Mie mi se pare c-a ieșit foarte bine și foarte interesantă sesiunea asta. De data asta au fost lucrări captivante. Unele dintre ele efectiv legate de ceva la ordinea zilei, de tipul filmelor de-acuma, dar legate de tema sesiunii, „Paradoxuri”. Paradoxuri, preluate de filmele actuale, cu tot felul de lucruri. Lucrări foarte, foarte bine lucrate, cum au fost ale lui Alex Maniu, sau Cristi Vicol, exact pe tema asta, a paradox-urilor, dar mergând de la tot felul de romane, inclusiv din literatura rusă și din literatura SF și nu numai, din literatura apropiată. Lucrări foarte elaborate și lucrări foarte plăcute, pornind de la filme. Mie mi-au plăcut! A fost o sesiune foarte reușită, din punctul meu de vedere.

Foto:  Adrian Bancu, Cornel Seracin