Una dintre îndatoririle agențiilor spațiale este monitorizarea obiectelor spațiale. După investigarea craterelor de impact de pe Lună, Terra și de pe Marte, timp de peste un secol, oamenii de știință au concluzionat că omenirea se va afla cert în fața unei noi provocări, de care depinde supraviețuirea ei ca specie.
Concluzia nu este deloc surprinzătoare, se știe precis că Terra va suferi în urma impactului cu un asteroid cu un diametru mai mare de 30 metri o devastatoare schimbare climatică. Chestiunea nu e dacă se va întâmpla, ci când. Vom fi pregătiți pentru devierea obiectului cosmic astfel ca să ocolească planeta noastră sau să îi diminuăm efectele, spărgându-l în părți cu un impact mai puțin grav? Acțiunea aceasta implică trei stadii; unul de monitorizare a obiectelor spațiale care intersectează orbita terestră, alta de planificare și proiectare a intervențiilor pe care tehnologiile actuale le pot utiliza pentru o intervenție în timp util și a treia cea de experimentare și punere în practică a planurilor de contracarare a amenințării.
Monitorizările sunt efectuate continuu atât de observatoarele astronomice care fie au observații programate, fie întâmplătoare. La observarea optică a cerului participă și astronomii amatori, care deseori descoperă comete și asteroizi vagabonzi. Această muncă este laborioasă, implică fotografierea succesivă a unui sector din spațiul cosmic și compararea fotografiilor pentru detectarea obiectelor în mișcare. Apoi urmează calculele matematice care corelează imaginile cu diferențele observate pentru calcularea vitezei și direcției corpului cosmic. Prin calcule se determină o dimensiune aproximativă și o estimare a masei sale. Dacă degajă gaze prin încălzirea sa în expunerea sa la radiațiile solare și măsurând spectroscopic lumina emisă se determină componența materialelor din care este format și caracteristica predominantă, care îl cataloghează ca asteroid de gheață, metalic sau litic (de roci).
In filmul alăturat de la Agenția spațială Europeană (ESA) vedem cum acționează cercetătorii pentru a afla din timp care va fi traiectoria unui ipotetic meteorit care ar putea distruge orice oraș de pe glob, dacă ar fi de doar 10 ori mai mare decât bolovanul care intrat în atmosferă și a explodat în apropiere de orașul Celiabinsk din Rusia, acum câțiva ani. Un scenariu ipotetic din 2028.
La faza a doua de cercetare se lucrează deja de câțiva ani de colective mici și cercetători în diverse agenții. Unul dintre experimentele realizate privind apropierea și abordarea unui asteroid cu un modul s-a realizat în 2004 de către ESA și s-a numit Rosetta. Importanța acestei misiuni complexe și istoricul său se află aici: Rosetta (sondă spațială) (wikipedia.org)
A fost bine mediatizată importanța acestei expediții europene iar compozitorul Vangelis Papathanassiou i-a dedicat un album muzical.
Misiunea Rosetta s-a sfârșit în 2016, iar sonda spațială Gaia este a doua misiune ESA, care este în funcțiune acum, pentru cartografierea Căii Lactee într-o hartă tridimensională și detectarea asteroizilor. Unul dintre acești asteroizi care își intersectează traiectoria cu orbita pământeană este prezentat aici, într-o uimitoare fotografie:
Sursa: European Space Agency
NASA nu face un secret privind o planificare, împreună cu Air Force, a unui experiment privind detonarea unei explozii pe lângă un asteroid pentru a urmări efectele produse și dacă ar avea rezultatele prognozate în scopul schimbării traiectoriei. Până atunci se va încerca o izbire a unui asteroid de 800m diametru cu o navă de circa 300kg, menită a-i modifica accelerația cu 1 mm pe secundă, ceea ce va avea teoretic un rezultat asupra traiectoriei sale. Este nevoie de măsurători ulterioare pentru a constata eficacitatea calculelor făcute de astronomi și fizicieni. Misiunea se numește DART și este proiectată execuția sa în 2022, asupra asteroidului Didymos, considerat cu o traiectorie periculos de apropiată de Terra.
Sursa: Inside Science
