Acum ceva timp, nu chiar odată ca niciodată, pe o planetă nu chiar așa de îndepărtată, viitorul era foarte evident și bine definit, pentru că farurile sale călăuzitoare erau fie glorioasa Uniune Sovietică, fie glorioasele SUA. De aceea, și SF-ul era foarte clar ori sovietic, ori american, iar statul sovietic/american cel mai SF de pe acea planetă micuță. Totul era clar stabilit și toată lumea destul de fericită cu starea de fapt.
Dintr-o dată, URSS-ul a crăpat și s-a sfărâmat, a devenit Rusia, iar Rusia a decis că vrea s-o ia înapoi în timp către fericitele vremuri ale lui Stalin (îndrăznește cineva să nu fie parte din fericirea obligatorie? Identificați-vă cu nume și prenume și rămâneți pe loc!), în timp ce Statele Unite și date dracului ale Americii au ales prin vot s-o ia medieval la vale și să testeze ceva distopie gen Atwood (nu e gata încă, dar se lucrează la ea). Și iată că deodată nimic nu a mai fost clar în SF, iar aceasta a confuzat și enervat pe mulți.
Ei bine, în prezent ne-au mai rămas totuși două opțiuni: să mărșăluim în continuare pe calea gloriei, alături de China jumate-Roșie și în expansiune, deși am văzut unde duce acest drum (Stalin ori distopie), sau să ne uităm în altă parte și să renunțăm la a căuta statutul de cel mai grozav. Păi și atunci, noi după ce anume să ne mai uităm la un viitor demn de visat la el?
Ei bine, în loc de (bateți tobele, vă rog), Măreți din Nou!, am putea face neimaginabilul și să încercăm gentilețea. Poate că un viitor gentil și binevoitor ar fi destul de bun încât să merite muncit pentru el, iar în acest caz cea mai SF țară din lume este cea mai amabilă. O știți deja, se numește Canada.
Sceptici? Hai să verificăm rapid nu unul, nu două, ci nu mai puțin de cinci genuri SF diferite, și o să vedeți că la sfârșit veți spune și voi: Desigur! Canada este science-fiction!
Păi hai, încercăm?
- SF de explorare (frontier scifi). Toată lumea adoră SF-ul de stil vechi, despre colonizarea unor planete inospitaliere prin muncă grea, inteligență și ingeniozitate tehnică, în confruntare cu stranietatea și ostilitatea climatelor și fiarelor extraterestre, dar și, pur și simplu, cu foarte-departele. Povești despre bărbați și femei cu inițiativă, care-și părăsesc definitiv confortul de acasă și se aventurează în necunoscut, construiesc și reconstruiesc tot felul de colonii, în timp ce devin un grup unitar și își folosesc imaginația pentru a îmblânzi hotarele lumii. Au fost destule popoare care au făcut exact aceasta, de la conquistadorii spanioli la cowboy-ii din Vestul Sălbatic, dar dacă adăugăm și o doză de Eră Glaciară stil „Winter is coming!”, mai rămânem doar cu două: Siberia, destinație pentru care milioane au primit bilete gratis de tren, doar dus, fără să le ceară, și care de aceea s-a prăbușit odată cu URSS-ul, și o altă țară, foarte diferită, unde coloniștii s-au dus de bunăvoie, au reușit să se adapteze la tărâm și să supraviețuiască, devenind nu doar un stat viabil, ci de-a dreptul unul de succes – Canada, țara cea mai SF în explorarea frontierei.
- SF post-apocaliptic. Cui nu-i place să savureze o povestire SF despre viitoruri sumbre, pustietăți înghețate și părăsite, zone nesfârșite de sălbăticie locuite de doar câțiva, și, pur și simplu, despre o lume mai întunecată, dar mai lipsită de omenire? De fapt, sunt destui cititori care nu ar aprecia așa ceva, dar pentru fanii genului există trei opțiuni evidente dacă vor să vadă „pe bune” cum ar fi. Una e Siberia și toată lumea știe că nu alegi Siberia, ci Siberia te alege pe tine. Oricum, credeți-ne pe noi, vecinii Rusiei: nu vreți să încercați Siberia. A doua este Alaska, unde, pe lângă riscul cert de a fi sfâșiat de urși grizzly (așa ne arată Hollywood-ul, deci clar e adevărat), am stabilit deja că momentan SUA nu sunt destul de simpatice. Așa că mai rămânem doar cu o singură țară post-apocaliptică potrivită: Canada.
- SF hard. În hard sci-fi, oamenii ajung în locuri dificile și-și conturează un viitor prin tehnologie, dezvoltarea științei și cercetare, construirea de industrii moderne, high-tech, explorarea cosmosului în navete spațiale și, de ce să nu recunoaștem, fabricarea de arme pentru alungarea băieților răi. Canada le-a făcut pe toate, pornind de la nimic. Au un program spațial canadian și astronauți canadieni la Agenția Spațială Canadiană, au dat lumii savanți excepționali (precum Arthur B. McDonald, fizician ce a demonstrat că neutrinii au masă, Frederick Banting și Charles Best, care au dezvoltat o cale de a folosi insulina pentru tratarea diabeticilor, Sir Sandford Fleming, inventator și căruia îi datorăm standardele internaționale de timp, dar și mulți alții), sunt atât de pasionați de știință că au un Minister al Științei, au în mod evident industrii de toate felurile, foarte avansate. Și au fabricat arme foarte bune, pe care le-au folosit cu vitejie când a fost nevoie, nu pentru a-și apăra propria țară, ci pentru a salva și proteja libertatea unor popoare străine de pe continente foarte îndepărtate. Așa că eu spun: bravo, Canada hard SF!
- SF de prim–contact. Vrei să câștigi un război? Trimite pușcașii marini (spațiali)! Dar ce faci când vrei să câștigi pacea? Toată lumea știe răspunsul: trimite canadienii! Când te uiți la un documentar despre vreun război civil oarecare, fie el din Iugoslavia sau Congo, mai devreme sau mai târziu ajungi la un punct în care forțele ONU încearcă să organizeze negocieri, să extragă în siguranță vreo trupă asediată, să salveze refugiați civili și tot așa. Și, aproape de fiecare dată, solul trimis pentru a găsi o cale de mijloc este fie britanic, pentru că-s celebri în toată lumea cu mintea lor politică, orientată spre negociere (mă rog, poate nu mai e valabil, din păcate, stil Brexit) sau… cine, vă întreb? Cine? Un canadian, bineînțeles, din moment ce nimeni nu-i dușmănește pe canadieni. Întotdeauna, cea mai bună idee pentru un prim-contact este Canada. Să ne gândim puțin. Când în sfârșit vor sosi extratereștrii și va trebui să îi întâmpinăm, la cine vom apela, sau, vorba filmului, „who you gonna call”? La ruși, americani, chinezi? Da, poate, dacă vrei război, fie el militar ori comercial. Dar dacă vin cu gând de pace, și doar la pace ne stă și nouă mintea, știm cu toții că-i vom trimite pe canadienii din viitor.
- SF space-opera. Genul space opera e atât de vast, încât are o multitudine de trăsături caracteristice. Dar dacă îi căutăm esența, vom găsi o idee de bază: spațiul e nesfârșit, plin cu nenumărate specii și, probabil, în general ne vom înțelege și vom conlucra. Da, sigur, mereu vor fi și niște băieți răi care fac pe nebunii, dar pentru majoritatea, noi și ei vom fi… noi. Și nimeni nu a făcut așa ceva mai bine decât canadienii. Încă de la început, cei veniți din Marea Britanie s-au văzut obligați să lucreze cu o civilizație extraterestră fascinantă, stranie, incomprehensibilă și destul de mofturoasă (care-și spun francezi sau Québécois) și, uluitor, nu doar că au reușit să trăiască împreună (și americanilor le-a reușit aceasta), dar să trăiască împreună ȘI să-și păstreze vii culturile diferite. De aceea, sunt cel mai bun exemplu că civilizații distincte pot conviețui și că un viitor care va include mai multe specii extraterestre nu e neapărat unul al invaziei și convertirii, ci poate fi unul cu motto-ul „Să co-existăm, să ne îmbogățim cultural reciproc și să prosperăm împreună”.
Un principiu pe care azi europenii în general și românii în particular încep să-l uite și pe care noi, cititorii și scriitorii de SF, avem datoria să li-l reamintim: Canada este exemplul perfect a ceea ce am putea construi în UE dacă lucrăm împreună, onest și din greu. Este și un exemplu foarte frumos pentru un viitor gentil, SF, motiv din care vreau să le urez La mulți ani, Canada! (e ziua lor pe 1 iulie).
Și, tot din același motiv, în acest număr de Helion (iulie 2019) o să vă oferim, tuturor prietenilor noștri, o excelentă mostră de SF canadian, inclusiv: două povestiri de la scriitori canadieni, unul anglofon, Richard Salter, cu Yestermorrow, celălalt (și) francofon, Claude Lalumière cu Maxim Fujiyama and Other Persons, o proză scurtă în premieră de la omul nostru din Canada, Costi Gurgu cu The Time Collector, o recenzie la un roman SF canadian, Turbionul lui R.C. Wilson, un articol despre doamna SF-ului canadian, Margaret Atwood, ca și, firește, acest editorial.
Vă doresc tuturor, români și canadieni laolaltă, un viitor SF cât mai gentil, amabil și plin de bunăvoință!
***
