Interviu cu scriitorul, fotoreporterul și editorul Bogdan Hrib
1. Ești scriitor sau fotograf? Sau mai degrabă invers? Sau poate mai mult editor? Cum se împacă presa cu literatura?
Cred că sunt autor și fotoreporter. Sau am fost fotoreporter (mă laud: am și un doctorat în fotografia de presă), acum fotografiez de plăcere, din mici interese de autopromovare (adică, pe șleau, îmi pozez cărțile și lansările). Mi-aș dori să fiu doar autor. Nu pot trăi din scris, așa că sunt editor de carte și un pic de profesor. Sper să fiu mai mult profesor. Și mai sper să le pot duce pe toate încă o vreme, nu foarte mult… Repet, până voi ajunge să pot trăi din scris.
2. La ce lucrezi în prezent?
Simplu. Seria Stelian Munteanu s-a încheiat (temporar) cu Patimile doamnei ministru. Acum lucrez din greu la două volume academice: unul este o parte din teză – Despre fotografia de presă, celălalt un volum rupt din experiență: Marketing editorial. Și, trebuie să recunosc, la două povestiri Crime cu Tony Demetriade, un polițist de cartier (în Titan, București). În zare, departe, se vede și un roman (2018, probabil)… un roman mai… social…
3. Ce ar fi făcut Bogdan Hrib dacă nu cădea Ceaușescu?
Ar fi construit blocuri printr-un orășel mic, sperând că la un moment dat s-ar fi putut transfera la București. Apoi ar fi vrut să plece într-o excursie în Iugoslavia și să rămână în Occident. Dar poate că nu ar fi primit pașaport…Și ar fi rămas cu pasiunea lui fotografia: cu poze pașnice și inofensive – peisaje, eseuri, portrete… Cam așa.
4. Cum vezi viitorul? Ce mai anticipezi?
Nu știu dacă sunt o persoană chiar optimistă. Acum nu prea văd viitorul. Sau nu-l văd bine. Am o senzație de deja-vu cu anii ’30 din secolul 20. Sper să fie doar o senzație și poveștile alea urâte să nu se repete. De fapt, nu anticipez nimic, doar sper. Și cred. În educație. Multă educație pentru toate vârstele. Adică citit. Și, evident, așa trag spuza pe turta mea…
5. Cum va arăta lumea peste 100 000 de ani? Dar peste 50 de ani?
Peste 100.000 ani? Lumea noastră, aici pe Terra, cred că nu va mai arăta în nici un fel… Adică nu cred că noi vom mai fi pe aici. Sigur alții – rude mai mult sau mai puțin îndepărtate – vor fi pe undeva, prin cosmos. Dar bătrânul Pământ va arăta cu totul altfel.
Peste 50 de ani? La fel ca acum, mă rog, aproape la fel, un pic mai multă tehnologie, telepatie, teleportare, tele – mai știu eu ce… dar vom avea și cărți, și cinematografe, și parcuri, și săruturi, și iubire, și mărțișoare, și scandaluri…
6. Cine va câștiga alegerile prezidențiale în 2019? Dar în 3019?
În 2019? Nu știu, s-ar putea să avem surprize. Nu vreau să dau nume, cine știe ce mi se va reproșa după aia… În 3019 nu cred că vor fi alegeri prezidențiale… s-ar putea să avem altă formă de organizare… știe cineva ce urmează după capitalism?
7. Rezolvă sexul și violența dilemele anticipației? De ce sunt eroii SF atât de bătăioși?
Sexul și violența? Cred că sexul ar trebui să rezolve (adică să stingă!) violența. Dacă nu reușește înseamnă că mai e nevoie și de niște love nu doar sex (că tot e de sezon!). Eroii SF sunt bătăioși? Să-i vedeți pe ăia din thrillere! Eu bănuiesc o problemă de marketing. Violența vinde! Cum era vorba aia cu Bad news… Sau poate că e mai bine să fie agitați atunci când povestea e prea subțire și dacă ar fi mai introspectivi s-ar observa pe ici, pe colo, doar… apă chioară!
8. Ești un pudibond literar? Paradoxal, faci parte din categoria autorilor la care sexul nu este dat decât rar la iveală în scrieri…
Nu cred că sunt un pudibond literar. Nu cred că sexul e necesar așa, în sine. Povestea ar trebui să-l ceară. Mai găsești și la mine câte-o scenă mai hot. Sau, mă rog, călduță. În Ucideți generalul, al patrulea volum din seria Stelian Munteanu, cei doi protagoniști se pregătesc de niște spaghete și ajung la altceva. Iar în romanul Ultima fotografie, Alex Zaharia are (pe vaporul uriaș) o ședință foto care se transformă într-o partidă de sex. Nu sunt convins că detaliile explicite sunt întotdeauna necesare pentru un roman de dragoste sau pentru un Crime.
9. Literatura SF din România este într-un moment bun. Se scrie mult, se publică destul?
Da, momentul este bun… pentru autorii români în general. SF-ul cred că a avut întotdeauna… un moment bun. Nu știu dacă se scrie mult, nu cumva e doar o impresie? Nu se scrie destul, nu se publică destul și, cel mai grav, nu se vinde destul. De ce? Cred că există o neîncredere (la publicul generalist) în autorii români. Iar fanii sunt puțini… Poate că ar trebui să ne citim între noi, să povestim mai mult de noi, să ne întâlnim mai des. Să avem multe lansări, conferințe, târguri… Nu specializate, ci cât mai generale – și cu mystery, și cu romance, și cu SF. Cred că promovarea ar trebui centrată pe autor și nu pe gen! Dar, desigur, asta e o părere de editor!
10. Care sunt planurile Editurii Tritonic în acest domeniu?
Planurile sunt mari. Avem autori tineri – o parte debutanți, avem și maturii clasici. Ne dorim ca autorii editurii să publice cel puțin un volum nou pe an și să avem forța de a-i plimba cât mai mult prin țară. Poate și peste… cândva.
11. Se mai nasc autori români de anticipație? Pe cine mizezi?
Nu sunt specialist în SF. Mizez (ca editor) pe cei deja publicați – Teodora Matei, Florin Purluca, Alexandru Lamba, Daniel Timariu, Mihai Alexandru Dincă, pe Lucian Dragoș Bogdan, pe Adina Speteanu (la YA). Sunt suficienți? Ar mai fi și Cezarina Nicolae, în curând… Și sigur voi uita pe cineva. (Ar mai fi și cei clasici, desigur) Autorii de anticipație?… Nu cumva termenul e un pic neclar? Genurile se amestecă… Aș zice să se nască autori români foarte buni. Aaa, încă ceva, un autor nu e doar cel care are manuscrise acceptate și apoi îi apar cărțile pe rafturi. Nu. Autor e cel care scrie pe bloguri, în reviste online, care participă la lansări obositoare în ture de câte-o zi, cel care dă autografe până îi amorțește mâna, cel care scrie tot timpul – între două romane, mai apar și vreo trei-patru povestiri. Știu că cer aproape imposibilul, dar sunt convins că nu există alt drum…
12. Cine sunt mai puternici în cosmos: rușii, americanii, chinezii? Sau poate omuleții verzi…
Cu siguranță omuleții verzi, mai ales acum când verdele e culoarea anului. Și culoarea creativității. Și mai vine și primăvara. Un răspuns foarte diplomatic: cei mai puternici în cosmos sunt cei mai puternici de pe pământ… Corect?
13. Cum se împletește science fiction-ul cu politicul? Are viitor political fiction-ul?
Păi are, dar Political Fiction nu e SF, e un fel de Crime sau mai curând Social fiction… Genurile se cam amestecă. Nu știu dacă e bine sau rău. Recunoaște cineva la noi că Numele trandafirului e Crime Fiction? Nu cred că politicul contează singur – singurel, cred că socialul e mai cuprinzător. Sau așa se vede de la mine. Așteptând în Ghermana nu e un roman polițist? Sau O hucă în minunatul Anand? Și ca să dau din casă: sau următorul roman al lui Daniel Timariu?…
14. Dacă ai avea o mașină a timpului, unde ai merge prima dată?
E o alegere foarte personală. Aș fi vrut să-l cunosc pe străbunicul meu, austriacul Albert Broda, în 1904, atunci când a venit în Regat să deschidă un atelier de reparat calești și mobilă de lux.
Și cred că mi-ar fi făcut mare plăcere să stau la o vorbă lungă, pe-nserat, cu Adam și cu Eva. Ca să pot înțelege mai multe…
15. Ce înseamnă Timișoara pentru tine?
Timișoara e unul dintre orașele copilăriei mele. Mama mea avea o bună prietenă în Timișoara și de câte ori avea ocazia să prindă o delegație vizita orașul cu mine după ea. Am avut și am prieteni buni aici. Cum am ocazia dau și acum câte-o fugă, ba la o conferință, ba la o lansare… Ce să mai zic? Aveți un job pentru mine la Timișoara?…
16. În 23 și 24 martie 2017 vei fi la Timișoara la mai multe lansări. Poți detalia?
Pot să detaliez, dar nu prea vreau. Să nu stricăm supriza. Voi declara totuși că avem trei volume nou-nouțe semnate de autori timișoreni: Cătălina Fometici (debut…), Lucian-Vasile Szabo și Daniel Timariu. Și mai venim și vreo doi dinspre capitală. Cam asta e cu ficțiune pe 23 seara. Unde? La două bufnițe. Pentru că mai devreme la BCUT lansăm universitarii: Iasmina Petrovici, Simona Bader, Robert Reisz, Gheorghe Jurj și, din nou, Lucian-Vasile Szabo. Pe 24 o nouă lansare academică. Să vă mai spun că s-ar putea să mai avem un alt volum (tot cu un autor timișorean) de lansat pe 22?… E ca o adevărată invazie!… Feriți-vă! Dar vă mulțumim…
A consemnat: Lucian-Vasile Szabo
