Cauciucurile încinse ale bolizilor rulau pe circuitul Marelui Premiu al Principatului Monaco, sunetul motoarelor turate la maxim umplând aerul plăcut de mai. Răcorindu-se c-un pahar de limonadă, Eros di Angeli privea absent cursa de la balconul apartamentului închiriat special pentru acest eveniment. Aflase de curând că devenise proprietarul unei echipe de Formula 1, părinții lui reușind să-l surprindă cu ineditul cadou chiar de ziua sa de naștere.

Împlinea treizeci de ani și pentru prima dată încălcase tradiția, dorindu-și ceva diferit – așa își motivase decizia de-a nu-și sărbători aniversarea în Milano, orașul său natal, evitând să spună familiei că ajunsese atât de obsedat de marea sa descoperire, pe care o ținea secretă, încât intenționa să-și serbeze în laborator schimbarea prefixului.

Își privi din nou ceasul de la încheietura mâinii. Nu avea starea necesară pentru a se bucura de spectacol, gândurile fugindu-i la proiectul pe care-l avea de finalizat. Trebuia să mai monteze un cablu conductor de alimentare la unitatea centrală și să verifice din nou stabilitatea nucleului, care urma să genereze o energie suficientă pentru funcționarea autonomă. Făcuse asta deja, și nu o dată, dar trebuia să fie în totalitate sigur.

– Te plictisești? îi întrerupse Paris Mavros lista pe care și-o construise în minte.

Eros își întoarse privirea spre cel care-i dăduse planurile peste cap. Dis-de-dimineață, se trezise cu verișorul său primar la ușă, Paris anunțându-l că-l aștepta o surpriză de proporții și într-adevăr nu fusese dezamăgit. Dacă ziua lui nu ar fi picat duminica, poate ar fi ajuns proprietarul unei echipe de Formula E[1], însă le era profund recunoscător părinților săi. Oricum, Federația Mondială de Autoturism modificase regulile astfel încât monoposturile să poată fi considerate prietenoase cu mediul, utilizând un combustibil pe bază de hidrogen, iar Eros își propuse să asiste la Marele Premiu, chiar dacă nu-și făcuse deloc timp, în cei cinci ani de când se mutase în Principat.

– Câte ture mai sunt până la final? se interesă nerăbdător.

Paris umplu două pahare de șampanie, pe care le ciocni unul de altul, după care i se alătură, așezându-se pe fotoliul din stânga.

– Șapte, îi răspunse destins, dând pe gât băutura spumantă.

Nu avea rost să-și îmbie vărul, din moment ce acesta nu bea deloc alcool, astfel încât goli și cel de-al doilea pahar, din doar câteva înghițituri.

– Nu-s shot[2]-uri, îi atrase Eros atenția pe un ton ușor critic.

Paris își trecu limba peste buze, apoi se lăsă pe spate, punându-și picioarele încrucișate pe măsuța din fața lor, ignorându-i observația.

– Ți-am găsit o tipă beton.

– Iar, comentă Eros deloc entuziasmat.

Paris mereu încerca să-i facă lipeala cu „prietene” de-ale lui, culmea, doar fotomodele, actrițe sau diverse fete populare de pe rețelele de socializare, mărturisindu-i că el i-o va prezenta pe viitoarea soție – o activitate ce se transformase într-un adevărat scop al vieții lui.

– E ce trebe’, crede-mă! îl asigură grecul, aprinzându-și trabucul Gurkha Black Dragon.

Ochii verzi îi erau ascunși în spatele unor ochelari de soare stil aviator, maro, ce se asortau cu pantofii și cureaua de piele. Cămașa albă, descheiată la trei nasturi îi scotea în evidență tenul măsliniu. Părul negru și creț îi ajungea până la umeri, câteva bucle acoperindu-i o parte din frunte, într-o frizură aparent dezordonată, încadrându-i fizionomia masculină tipic elenă, cu un nas drept și o linie bine definită a maxilarului.

– Apreciez, dar mă descurc.

– Ești singur, punctă Paris, expirând fumul în direcția lui.

– Poate că nu sunt, strâmbă Eros din nas, ușor deranjat de presupunerea corectă a verișorului său.

– Da, fix! Și cum de nu erai cu nicio gagică de dimineață?

Eros clătină din cap, agasat de subiectul pe care Paris ținea morțis să-l deschidă de fiecare dată când se vedeau.

– Deci? Cine-i tipa? insistă grecul, afișând o expresie sugestivă.

– Nu-mi discut viața amoroasă cu tine.

– Care viață amoroasă?! îl luă peste picior, știind că Eros găsea tot felul de scuze pentru a nu se implica într-o relație, dându-se veșnic ocupat.

– Exact, afirmă italianul, dorind să pună punct discuției.

Chiar dacă putea să vorbească orice cu Paris, Eros îl considera uneori prea intruziv.

– Oh, haide! Știi că glumesc, încercă el s-o dreagă. Dar, serios, îmi fac griji pentru tine.

– Nu trebuie. Lasă asta în seama psihoterapeutei mele.

– Arată bine?

– Ți-o recomand, rosti Eros, bătându-l prietenește pe umăr.

– Sigur. De ce nu? Mereu am vrut s-o fac pe-o canapea dintr-un cabinet psiho, medită Paris gânditor, suflând fumul în sus.

– Tu chiar ai probleme serioase!

– Dimpotrivă! Sunt perfect funcțional, dacă știi la ce mă refer! se lăudă grecul.

Eros îl privi amuzat. Tânărul de douăzeci și patru de ani știa să profite la maxim de ceea ce viața avea de oferit și nu rata nicio ocazie să se distreze, chiar dacă asta însemna, uneori, un cost piperat – și nu doar prin prisma banilor. Trăgând cu poftă din trabuc, complet relaxat, Paris Mavros părea să aibă lumea la picioare și se comporta întocmai.

– Așa convins ești că va câștiga? schimbă Eros subiectul.

Paris îl informase că pilotul care concura pentru echipa lui se numea Alex și că obținuse prima poziție la calificări, însă nu-i oferise alte detalii.

– Foarte! îl anunță încrezător, scoțând un bilet de pariuri din buzunarul de la piept.

Întorcându-și privirea spre circuit, Eros zări monopostul negru mat, cu aripi de înger înflăcărate, emblema familiei lui de generaţii, aplicate pe lateral. Jantele erau de-un portocaliu aprins, iar pe eleron, în aceași nuanță, scria cu litere italice numele di Angeli.

De-abia în ultimul tur italianul se simți prezent la Marele Premiu, cu atât mai mult cu cât monopostul său era al doilea. Emoţiile îi creşteau cu fiecare secundă rămasă, fiind de-a dreptul captivat de măiestria cu care Alex conducea bestia auto. Un viraj mai strâns, urmat de-o porţiune dreaptă de pistă, îi permise să-şi depăşească adversarul, ajungând astfel pe prima poziție.

Eros mai luă o înghițitură de limonadă, ca să-şi alunge senzaţia amăruie din gură. Inima-i trepida pe ritmul dictat de răcnetul fioros al motoarelor şi părea c-ar fi putut să-i părăsească pieptul atunci când Alex trecu linia de sosire.

– A câștigat, rosti Eros, uimit.

– Ai câștigat, îl corectă Paris, iar după o scurtă pauză, adăugă, fluturând biletul de pariuri în aer: am câștigat!

Ieşiră entuziasmați din clădire, Eros punându-și imediat ochelarii de soare, urmându-l pe verișorul său spre zona de premiere. Grecul își croi drum cât mai în față, arătându-le ecusoanele echipei de securitate, mergând în zona rezervată reprezentanților. Ajunseră la timp să-l vadă pe Prințul Albert al II-lea de Monaco înmânând trofeul câștigătorului.

Când Alex se întoarse cu fața spre armata de fotografi, care se înghesuia să obţină cele mai bune cadre, Eros îi zări profilul. De parcă nu ar fi văzut bine, își dădu jos ochelarii, asigurându-se că privirea nu-i juca feste. De sub șapca neagră cu câte-o aripă înflăcărată imprimată pe lateral, coborau împletite două cozi arămii ce se terminau la nivelul șoldurilor voluptoase.

Era femeie! Mda, deşteaptă remarcă! se mustră el, însă tot nu-şi putea reveni din şoc. O femeie era câştigătoarea Marelui Premiu al Principatului Monaco și nu orice femeie, ci tocmai cea care concurase pentru echipa lui.

Roșcata ridică deasupra capului trofeul auriu sculptat sub forma circuitului, etalându-l mândră în ovația publicului. Buzele cărnoase, rujate cu portocaliu intens, i se arcuiră într-un zâmbet victorios, lăsând la vedere dinţii de un alb perlat.

Campioana își dădu jos șapca de îndată ce imnul național al Rusiei răsună triumfător în difuzoare, steagul Federației înălțându-se pe prima poziție.

După ce scăldă mulțimea în șampanie, conform obiceiului, rusoaica își turnă lichidul răcoritor pe față, deschizându-și larg gura, spre deliciul spectatorilor. Oferi sticla goală unui membru al echipei, apoi se așeză bucuroasă lângă monopostul semnalat de-un banner cu numărul 1, pregătită să răspundă la întrebările jurnaliștilor.

În tot acest timp, Eros nu-și dezlipise privirea de la ea.

– Nu-ţi feliciți pilotul? îl trezi Paris din reverie, dându-i un imbold ușor, imediat ce câștigătoarea termină interviurile.

Încurajat de verișorul său, italianul porni spre podium cu pași hotărâți, călcând apăsat. Reuși să-i taie calea, luând-o prin surprindere. Roșcata se opri pe loc, întâmpinându-l cu un zâmbet larg. Ochii migdalați, de-un albastru electrizant cu străfulgerări argintii, îl priveau intrigați. Picături de șampanie îi împodobeau genele curbate, lucind asemeni unor diamante în lumina Soarelui ce-i micșora pupilele.

De la simplul contact vizual, Eros se blocă. O cercetă amănunţit, urmărind stropii ce i se prelingeau peste pielea bronzată a feţei, coborând lent pe gât, strecurându-se apoi sub costumul negru peliculizat, descheiat doar cât să-i stârnească imaginația.

– Alex? o întrebă prudent, cu o voce ușor răgușită, pe care și-o drese imediat.

– Da, răspunse amuzată, conștientă de reacţia celui care se holba la ea.

Își permise la rândul ei să-l examineze, conturându-i cu privirea linia maxilarului, încadrat de barba de-o zi, aranjată perfect, buzele groase, nasul drept și terminând prin a face contact cu ochii de abanos. Își înălță colțul gurii într-un surâs, observându-i încordarea.

Eros îi sesiză gestul, însă pur şi simplu era prea captivat de privirea ei hipnotică, de zâmbetul ei, de toată prezenţa din faţa lui, pentru a putea reacţiona în vreun fel.

– Angelina Alexandrova, continuă ea pe cel mai melodios ton posibil, accentuându-şi numele de familie.

– Eros Di Angeli, îi răspunse el de-ndată, revenindu-şi în simţiri.

Îi luă mâna într-a sa şi i-o duse la buze, sărutându-i delicat pielea fină. Mirosea a vanilie. Minunat! Adora aroma aceasta. Reuşi s-o surprindă cu gestul său galant, sesizându-i mirarea. De fapt, nici nu obişnuia să facă astfel de politețuri, fiind de obicei mai distant, însă acum se lăsa purtat de instinctul, care i se activă, imediat ce-i văzu unghiile roşii.

Nu mai apucă să schimbe nicio vorbă cu ea, fiind întrerupți de-un organizator, care o anunță că era așteptată la conferința de presă. Angelina își retrase lent mâna, trecându-și vârful degetelor peste ale lui, amânând momentul despărțirii.

Coborî de pe podium, întorcându-se încă o dată spre el, afișând un zâmbet ștrengar. Își ridică mâna stângă la nivelul feței, unduindu-și degetele într-un salut, etalându-și ceasul negru ce-i atârna lejer pe antebraț.

Eros își plecă rapid privirea, cuprinzându-și instinctiv încheietura goală, realizând cu stupoare că roșcata i-l furase. Uitându-se din nou la ea, o zări făcându-i jucăuș cu ochiul, înainte să se piardă în mulțime. Eros pufni uluit, profund intrigat de gestul ei.

În sfârșit cineva îi stârnise interesul.

[1] Formula E este disciplina sportivă în care concurează monoposturi cu motoare 100% electrice, desfășurându-se vinerea.

[2] Shotul este un pahar mic, fără picior, de maximum 25-50 de mililitri, care conține o cantitate mică de alcool tare și care se bea dintr-o singură înghițitură.

Oricine poate scrie pe Helion Online. Mult succes!