Foto: universtetoday.com

În ultimul deceniu, astronomii au fost martori la trecerea a trei obiecte interstelare (ISO) prin Sistemul Solar. Acestea au inclus enigmaticul ‘Oumuamua în 2017, cometa interstelară 2I/Borisov în 2019 și 3I/ATLAS în iulie 2025. Acest ultim obiect pare a fi, de asemenea, o cometă, pe baza observațiilor recente care au arătat că elibera în mod activ vapori de apă pe măsură ce se apropia de Soare. Detectarea acestor obiecte, care au fost anterior teoretizate, dar niciodată observate, a stârnit interesul pentru originile ISO-urilor, dinamica lor și direcția în care s-ar putea îndrepta odată ce părăsesc Sistemul Solar.

Deoarece asteroizii și cometele sunt în esență materiale rămase de la formarea planetelor, studierea ISO-urilor ar putea dezvălui cum sunt condițiile în alte sisteme stelare fără a fi nevoie să fie trimise misiuni interstelare acolo. Într-o lucrare recentă, Shokhruz Kakharov și prof. Abraham Loeb au calculat traiectoriile tuturor celor trei vizitatori interstelari pentru a determina de unde au venit și pentru a le identifica ce vârstă au. Rezultatele lor indică faptul că aceste ISO provin din diferite regiuni ale discului Căii Lactee și au o vârstă cuprinsă între un și câteva miliarde de ani.

Descoperirea lui „Oumuamua” a declanșat o revoluție în astronomie, confirmând existența ISO-urilor și inspirând eforturi de a le studia mai atent. După cum a declarat Kakharov pentru Universe Today prin e-mail, acestea ne-au transformat și înțelegerea dinamicii galactice și a formării sistemelor planetare.

„Oumuamua”, 2I/Borisov și 3I/ATLAS, ISO-urile trec în mod regulat prin Sistemul nostru Solar, fiecare oferind oportunități unice de cercetare. Determinarea originii fiecărui ISO este primul pas către înțelegerea diversității și dinamicii populațiilor stelare din Calea Lactee.

„Înțelegerea originilor ISO oferă un context mai profund pentru interpretarea proprietăților lor fizice și chimice. De exemplu, faptul că 3I/ATLAS provine probabil dintr-o populație stelară mai veche sugerează că ar fi putut experimenta procese evolutive diferite față de obiectele mai tinere. Aceste informații ne ajută să înțelegem diversitatea arhitecturilor sistemelor planetare și condițiile în care obiectele sunt ejectate în spațiul interstelar. De asemenea, urmărirea originilor lor ajută la identificarea potențialelor regiuni sursă și a mecanismelor de ejecție, fie prin împrăștiere gravitațională, evoluție stelară sau alte procese dinamice”, a transmis Kakharov, potrivit „Universe Today”.

În scopul lor, Kakharov și Loeb au efectuat o serie de simulări numerice Monte Carlo folosind modelul de potențial galactic GalPot, un pachet software conceput pentru a calcula potențialul gravitațional al unei galaxii.

Rezultatele lor au arătat că 3I/ATLAS este cea mai veche dintre cele trei, cu o vârstă mediană de 4,6 miliarde de ani și provine din discul gros al Căii Lactee. Această componentă este mai groasă decât discul subțire al galaxiei (unde se află Soarele nostru) și este populată de stele mai vechi, cu metalicitate mai mică.

1I/’Oumuamua este relativ tânără prin comparație, de aproximativ 1 miliard de ani, și provine din discul subțire unde încă se formează noi stele. 2I/Borisov se situează între ele ca vârstă, având aproximativ 1,7 miliarde de ani, și provine din discul subțire.

Studiul Legacy Survey of Space and Time (LSST) al Observatorului Vera C. Rubin va crește dramatic ratele de detectare ISO, descoperind potențial zeci de obiecte interstelare noi pe an. Misiuni viitoare, precum Interceptorul de Comete al Agenției Spațiale Europene, ar putea ajuta la realizarea unui ISO pentru analiza in situ. Aceste facilități vor permite studii statistice ale populațiilor ISO, permițându-ne să înțelegem frecvența, distribuția și diversitatea acestora în diferite medii stelare.