Stăm la taclale sub soare cu dinți de februarie
Tu ai buzele de gheață și eu sunt o băutură distilată la foc mic
Tu ești holograma timpului pierdut prin cămine studențești
Și aerul rece se adăpostește-n nări
Picioarele strâmbe judecă drept
Și le sărut în întunericul unei balene
Cu toate că
Tu ești
Iubirea mea împăiată
Sunt un împărat neîmpăcat
O turmă de senzori
Capitulez
În fața
Iubirii adevărate
Sunt El Cid
Don Quijote
D artagnan
Fandez și punctez
Dar buzele imuabile de balenă
Nu fac diferența între mine și decor
Sunt eu acest decor banal sau în mine are loc întreaga acțiune a terrei?
