Principiul incertitudinii – un film care face valuri pe scena internațională

Un film neobișnuit, construit cu ingeniozitate, umor, suspans, și ancorat în paradoxurile meandrelor psihicului uman. Um film cu și despre știință, despre oameni, despre relațiile bărbătești.

Autorul său, regizorul Sebastian Bădărău prezintă tema filmului astfel, pe scurt:

PRINCIPIUL INCERTITUDINII spune povestea a trei oameni de știință care se află în pragul unei descoperiri majore în mecanica cuantică doar pentru a se afla în conflict cu privire la ceea ce înseamnă de fapt descoperirea. Am conceput întreaga imagine ca pe un tele-play pentru că am vrut să fie în primul rând despre oameni. Despre credințele lor și despre înțelegerea lor despre lume. Avem această pre-noțiune că știința este exactă și că neînțelegerile apar numai în afara limitelor formulelor și ecuațiilor precise. Dar vă pot asigura că nu este cazul. În esenta ei, mecanica cuantică este despre sentimente. Și când sentimentele apar, la fel apare și haosul. Trei persoane care lucrează într-un laborator de știință vor împărtăși aceleași convingeri între ei ca trei oameni de servici care lucrează în aceeași clădire sau trei membri ai familiei din aceeași gospodărie. Este ca o familie în care toți cei trei membri vor împărtăși aceeași filozofie de viață, aceeași înțelegere a unei situații sau chiar aceleași aspirații politice. Uită de trei. Arată-mi doi frați sau surori care nu au fost niciodată în dezacord cu ceva esențial pentru modul în care își duc viața.
Cu atât mai mult, acesta este un film care arată lupta eternă a unui personaj pentru a echilibra adevărul interior (la nivel cuantic) cu adevărul exterior (adevărul relativ al obiectelor mai mărețe). Dacă doi frați, sau două surori, care împărtășesc perspective diferite asupra vieții nu vor ajunge să se ucidă, este pentru că, în principiu, vor dori să fie acceptați de celălalt. Indiferent cât de puternice ar fi percepțiile lor sau adevărurile interioare, va exista întotdeauna acel dor către adevărurile lumii exterioare. În esență, Hamlet îl descrie. Motivul pentru care prințul danez ezită să ia orice acțiune în cea mai mare parte a piesei Shakespeare, este pentru că înțelege că, odată ce își va comite actele de răzbunare, el va fi un paria – și pentru orice ființă, actul de neacceptare de către real. Lumea este insuportabilă.”