RESURSE UMANE

Timpul nu era cea mai mare problemă, totul decurgea așa cum trebuia. Metusala admira norii gazoși ce se concentrau sub forța gravitației. Nici nu mai știa de când era șeful Departamentului Suflete, adică Resurse Umane, dormitorul luxos și cele două asistente tinere pline de nuri, gata să-i îndeplinească orice fantezie, îi confirmau statutul. Era perfect, dar în adâncul inimii își dorea ca în locul celor două să fie șefa de la Predestinare. Totul e să ai răbdare, și-a spus în gând, mai devreme sau mai târziu, tot o să facă o greșeală și atunci, va fi a mea. Nava se mișca lent în jurul astrului, la o distanță care permitea declanșarea locală a imponderabilității în cabinele personalului special, cei ce aveau pâinea și cuțitul, așa că înainte să înceapă hârjoneala, s-a gândit că ar fi grozav să se joace cu cele două tinere de-a prinselea.

Șefa de la Predestinare privea îngrozită peste raportul celor de la Audit Extern, iar cu ăștia nu te puteai pune, erau sus de tot în ierarhie, serafimi și heruvimi însoțiți de câteva zeci de îngeri, plus personalul auxiliar, oameni aleși de Departament să ajute. Cum de i-a scăpat? Era meticuloasă și nu înțelegea ce se petrece. Dar controlul spunea clar, au apărut două linii noi de cromozomi. De depistat, nu a fost o problemă, au aflat eroarea. De reparat, însă… Cuprinsă de panică în fața privirilor necruțătoare, a apelat la șeful cel mare, Metusala.

─ Stai liniștită, nu există probleme de nerezolvat, există numai soluții! Iar soluțiile se dau pentru servicii contra servicii. Te aștept în apartamentul meu, va trebui să reparăm greșeala ta, ca să dăm bine la Audit. Vei scăpa. Dar totul depinde de implicarea ta.

─ O să fac tot ce-mi cereți! Nu o să vă dezamăgesc! O să vedeți! a promis speriată.

─ Știi că e un pas important în cariera ta, ți se vor deschide noi oportunități! Pe seară, da?

Apoi Metusala a dat ordine rapide către cei de la Auxiliar, apoi a propus o rezolvare clară a situației și un banchet în cinstea echipei de audit, nu ceva extraordinar, puțin alcool cules dintr-un nor, îndulcit cu zahăr și glucoză, obținute din doi asteroizi. Plus multe femei tinere din departament, beneficiare de internship. Discuțiile au fost fructuoase pentru el, a obținut păsuirea, iar acum fluiera în drum spre apartamentul unde-l aștepta visul lui.

În încăperea albă, pe două platforme, imobilizați cu chingi, un bărbat și o femeie priveau mirați la vânzoleala de oameni și îngeri din jurul lor. Dispozitive ciudate pentru ei trimiteau raze de toate culorile spre trupurile goale. Un miros ciudat i-a adormit, în timp ce susurele din jurul lor le reaminteau blând că li s-a mai dat o șansă la o nesperată tinerețe. Dimineața s-au trezit goi, dar la fel de nedumeriți, înconjurați de toată suflarea îngerească și o mulțime de fețe omenești buhăite și obosite. Spre o parte a laboratorului se vedea un aparat de care toți se fereau: anihilatorul de materie. Metusala a apărut la braț cu noua lui cucerire, șefa de la Predestinare.

─ După cum bine știți, dintr-o regretabilă eroare ce va fi îndreptată de acum, ați fost nedreptățiți.

Tu trebuia să fii un pictor celebru, nu un zugrav de cabine, iar tu femeie, o creatoare de veșminte, nu croitoreasă la auxiliar. Fostele familii nu mai există, ele au fost anihilate, prin proceduri de rigoare vi s-a redat  vigoarea tinereții, ne așteptăm să faceți copii cât mai curând cu putință.

Cei doi au privit uimiți pentru o clipă, apoi au început să-și smulgă părul din cap și să țipe:

─ Ne vrem familiile, copiii!

─ Nerecunoscătorilor! a urlat Metusala. Așa ne răsplătiți efortul și generozitatea? Ingraților!

Cei doi s-au privit uimiți pentru o clipă, apoi au înșfăcat unelte ascuțite de pe tăvile de lângă platforme și fără să stea pe gânduri și le-au înfipt reciproc în inimi, apoi s-au prăbușit în șuvoaie de sânge. Toată asistența a scos un vaier cum Metusala nu a auzit vreodată pe navă. Din alt perete al sălii, o ușă grea a sărit de la locul ei. Înăuntru era o carte uriașă prin grosimea ei.

─ Metusala, numai șeful Departamentului are acces la Socoteala Domnului, a anunțat grav Metatron, cel ce ținea evidența tuturor celor de pe navă. De la cei anihilați s-au recoltat probe de ADN. Acesta este protocolul. Du-te să dai seamă Atotputernicului!

Mai mult împins de privirile nimicitoare a intrat în încăperea de care uitase cu desăvârșire deși era cuprinsă în fișa postului. O călimară cu cerneală stacojie și un toc din aur au apărut de nicăieri. A încercat să o deschidă la prima filă, apoi la a doua, și tot așa, nimic, parcă era din piatră. După câțiva pași, ajuns la capăt, a reușit să deschidă la ultima filă. Se gândea îngrozit ce ar putea să scrie. Forțat de tocul ce i s-a așezat în mână, a început tremurat să scârție pe filă în timp ce broboane de sudoare i se prelingeau pe față. ,,Niciodată omul nu este mulțumit cu ce primește!” În acel moment, filele au început să se deruleze singure și pe fiecare pagină era scris aceeași explicație pe care a scris-o și el. Totul din ce în ce mai repede, cu o viteză uimitoare, până când cartea a început să fumege apoi să ardă cu flăcări violet. Speriat, a ieșit înapoi în sală. Din flăcări, o lumină orbitoare însoțită de tunete prelungi, greu de suportat, toată partea îngerească și-au acoperit cu aripile capetele. Cu cele șase brațe înaripate și ochi de foc, însuși Dumnezeu s-a pogorât în sală.

─ Nenorociților! Sângele nevinovaților a țipat la Mine! Cine e de vină? Toți stăteau cu fața în jos și de undeva s-a auzit un murmur: Lucifer. Lucifer?! Arhanghelul Mihail să-l aducă de îndată! Cine mă poate lămuri ce s-a întâmplat aici? Nimeni nimic, doar un suspin de groază de la șefa Departamentului Predestinări. Vorbește copilă!

─ Doamne, s-a făcut o greșeală îngrozitoare! Am respectat procedurile de a obține artiști și oameni de cultură cu care să populăm planeta ce va deveni noua casă. Din neatenție, au apărut alte linii, cu oamenii mai slab dotați intelectual, fără pretenții artistice, cu înclinație spre violență. Dar chiar în acel moment, de nicăieri au apărut Mihail și Lucifer.

─ Fiule, tu ai vreun amestec în toată mizeria asta?

─ Nu, Tată ceresc! M-am săturat să fiu discreditat și considerat țap ispășitor de fiecare dată când se întâmplă ceva rău, așa că nu mai stau pe navă, prefer întunericul unde nu mă vede nimeni să râdă de cum arăt! E adevărat, arăta groaznic, ars, negru, ca un pui de găină pârlit, cu cele patru aripi golașe, smocuri de pene sub cioc și în vârful cozii, cu creasta despicată în două.

─ De ce stai în întuneric? Știi cât de multe îți datorăm, tu ne-ai scos din Colaps prin Singularitate, nava, ultima stea… Ce vrei? Te voi acoperi cu tot aurul noului univers! Ce ne facem acum? Cine poate să ne spună? Cartea Socotelilor avea un milion de file, se putea scrie pe ambele fețe, un șef de Departament Suflete, zece mii de ani în funcție și dacă nu greșea, mai primea bonus pe atâta, și uite unde am ajuns! Aștept propuneri!

─ Tătă, eu zic să le găsim o planetă și să-i lăsăm în plata Domnului, pardon, adică să se descurce singuri. În primul Univers, au vrut să te ucidă, că le-ai dat posibilitatea să-și folosească tot creierul, la al doilea, când m-ai făcut pe mine prinț al luminii, au vrut să ne ucidă pe amândoi deși aveau treisferturi din minte utilizată. La al treilea, cu jumate de creier, au provocat primul colaps, la al patrulea…

─ Am înțeles Lucifer! Am înțeles, dragul lu´ tata! Ce propui? Un sfert?

─ Nu, Doamne, undeva acolo la cinci, șase procente și Dumnezeu cu mila! Pardon! Dacă or mai face arme atomice, anihilatoare de materie, acceleratoare de particule, treaba lor, să-și distrugă singuri planeta, dar nu universul! Că îs în stare!

─ Bine, dar își vor provoca multă durere și suferință!

─ Să-i doară pe ei decât să ne doară pe toți!

─ Și cine le va avea grija? a întrebat Dumnezeu preschimbat într-un bătrân cu barbă albă.

─ Păi, din când în când, îngerii! Plus că-i poți vizita când vrei să-i vezi cu ochii Tăi, dar așa, inopinat! Fără să-i anunți dinainte, că și așa ai mult de lucru la Stabilizarea cosmosului.

─ Îngerii? și se schimbă brusc la vederea unuia, pui mai golaș căruia îi atârnau niște ouțe și un penis. Ce-i asta?! Voi ați făcut sex cu fiicele Omului? Ați băut alcool? Nemernicilor! Jos toate puțele! În afară de Lucifer, că nu a fost pe navă! De acum încolo, partea cerească, fără orgii!

Țipete de spaimă, proteste timide, lacrimi, dar voința Domnului s-a împlinit.

─ Probele de ADN au plecat către o planetă la care ai lucrat tu, Lucifer. Și un asteroid, că așa era protocolul. Știu că-ți ții animalele acolo, dar mie nu-mi plac reptilele!

─ Tată, de ce mă pedepsești? De ce-mi iei jucăriile?

─ Bine, o să rămână șerpii și șopârlele! De ce nu-s toți îngerii așa mâhniți?

─ Păi sunt și îngeri femeie!

─ Cum?! Un înger, doi îngeri! Cum vine asta, să vă schimbați sexul? Lucifer, le preiei tu!

─ Ce să fac cu ele?

─ Le dai tu niște sarcini!

─ Bine Doamne! Te servesc!

─ Acum, cine a greșit? Doi oameni au fost împinși în față. Tu cine ești?

─ Adam!

─ Iar tu?

─ Eva!

─ Voi ați știut de greșeală! Ați avut cunoștiință, de ce nu v-ați anunțat superiorii?

─ Doamne, noi suntem personal de curățenie, am anunțat, dar nu ne-au băgat în seamă, greșeala s-a făcut la petrecerea lunară, nimeni n-avea chef de noi.

─ Bun. În sarcofage de gheață cu voi și o să fiți trimiși pe planetă la momentul oportun. Cum a fi, așa va fi! Am zis! Și acum, Metusala și tot departamentul uman, vor dispărea cu toată nava și anihilatorul de materie. Nu meritați altceva! Și dacă vreodată, o să mai aveți un cuvânt de spus în soarta oamenilor, înseamnă că…

─ Înseamnă că? a repetat în cor plină de speranță toată suflarea îngerească.

─ Înseamnă că m-am pensionat, am instaurat democrația în ceruri și Lucifer a câștigat alegerile.