Jupiter, cea mai mare planetă din Sistemul Solar, o minge uriașă de gaz, compus în mare parte din hidrogen și heliu, cuprinde așa numita „Marea Pată Roșie”, un loc de pe suprafața ei descoperit pentru prima dată de Galileo în jurul anului 1610.

De peste un secol, astronomii au urmărit dimensiunea și forma acestui loc, Marea Pată Roșie, dar cele mai precise măsurători au venit de la Telescopul Spațial Hubble. De fiecare dată când Terra și Jupiter sunt cel mai aproape, Hubble ia o serie de imagini și tocmai aceste imagini au detectat că locul se agită de la o zi la alta și, nu numai că își schimbă dimensiunea, dar și lungimea și lățimea, lăsând astronomii derutați.

Marea Pată Roșie este o furtună care a năvălit pe Jupiter de peste 400 de ani. Pata este suficient de mare încât Terra ar putea încăpea cu ușurință în interior de mai multe ori și este un sistem anticiclon similar cu cele văzute pe Terra. Se rotește în sens invers acelor de ceasornic cu viteze care depășesc 640 km pe oră. De-a lungul anilor, pare să fi scăzut în general în dimensiune, deși nu atât de repede pe cât se aștepta.

Imaginile făcute de Hubble au fost colectate pe o perioadă de 90 de zile, între decembrie 2023 și martie 2024, când Jupiter era cel mai aproape de Terra. Camerele sale de înaltă rezoluție au arătat că se zgâlțâie ca un bol de jeleu și, cu siguranță, nu este atât de stabil pe cât se credea cândva. Studiile anterioare au arătat că există o cantitate de mișcare de-a lungul axei longitudinale, dar nicio sugestie că se schimbă în dimensiune.

Echipa de astronomi condusă de Amy Simon de la Goddard Space Flight Center al NASA din Maryland și-a publicat descoperirile în Planetary Science Journal.

Studiul a făcut parte din programul „Outer Planet Atmospheres Legacy” (OPAL) al NASA al cărui scop este obținerea unei serii lungi de observații ale planetelor exterioare pentru a înțelege evoluția și atmosfera acestora. Aceste observații recente au fost totuși doar pentru a explora și analiza Marea Pată Roșie. Extrapolând înainte în timp, echipa crede că Marea Pată Roșie va continua să se micșoreze înainte de a se stabiliza într-o formă mai puțin alungită decât vedem astăzi. În prezent, este deosebit de „larg” în latitudine, dar odată ce se micșorează, probabil se va stabiliza cu vânturile menținând-o pe loc.

Echipa speră că, odată ce se va înțelege ceea ce se întâmplă în Marea Pată Roșie, să se înțeleagă mecanismele celor mai mari furtuni din Sistemul Solar, care ar putea ajuta oamenii de știință să afle mai multe despre sistemele de uragane de pe Terra.