Recent, telescopul spațial Hubble a surprins aspectul mai multor „spițe” asimetrice care se ridică deasupra inelelor lui Saturn. „Spițele” sunt făcute din particule de gheață bombate care se îndepărtează de restul inelelor, iar cercetătorii nu au reușit încă să stabilească cu exactitate ce cauzează „spițele”, dar bănuiesc că apariția lor ar putea avea de-a face cu câmpurile magnetice puternice ale planetei.

„Spițele” au fost descoperite în anii 1980 de misiunile Voyager, iar mai recent, de nava spațială Cassini, care a surprins fenomenele de aproape. De la sfârșitul misiunii Cassini, în 2017, observațiile sistemului Saturnian au fost efectuate în mare parte de la distanță folosind Hubble și alte telescoape de pe Terra. Recentele observații ale lui Hubble, surprinse în septembrie anul trecut, marchează începutul unui nou ciclu de „spițe”.

Până acum, știm că „spițele” sunt un fenomen sezonier. La fel ca Terra, Saturn circulă printr-un an de patru anotimpuri pe baza înclinării sale și are nevoie de aproximativ treizeci de ani tereștrii pentru a finaliza un ciclu din cauza orbitei sale mai îndepărtate. „Spițele” tind să apară în jurul echinocțiilor, când inelele sunt la marginea Soarelui și se estompează pe măsură ce se apropie solstițiile de vară sau de iarnă.

Saturn își va atinge echinocțiul de toamnă pe 6 mai 2025. Spițele recente fotografiate de Hubble sunt printre primele din sezon și vor deveni mai frecvente pe măsură ce se apropie echinocțiul.

Teoria principală care explică „spițele” se referă la faptul că, vântul solar interacționează în mod constant cu câmpul magnetic, producând aurore pe Saturn la fel ca cele pe care le vedem pe polii Terrei.

Când inelele sunt la marginea Soarelui, cele mai mici particule de gheață care alcătuiesc inelele lui Saturn pot prelua o sarcină electrică, care le ejectează temporar în sus și departe de restul materialului inelului.

Pentru a înțelege mai bine spițele și alte variații sezoniere din atmosfera lui Saturn, cercetătorii trebuie să continue să colecteze date de-a lungul deceniilor, permițând ca schimbările pe termen lung ale sistemului să poată fi documentate. Pentru a continua construirea unui astfel de set de date în absența lui Cassini, programul N.A.S.A. Outer Planet Atmospheres Legacy (O.P.A.L.) monitorizează în mod regulat planeta inelată folosind Hubble și va continua să facă acest lucru atâta timp cât telescopul spațial va fi capabil.