„Emoții și ființă”, proză cu background greu, debutul Deliei Costea la „Helion”
După precedentele două debuturi literare în Clubul „Helion”, în reunirile din luna februarie, în luna martie, la prima ședință a lui Mărțișor, s-a înregistrat un nou debut, cel al Deliei Costea.
Psiholog de profesie, tânăra debutantă a dat citire unei proze intitulată „Emoții și ființă”, titlul trimițând parcă spre creația unuia dintre marii filosofi germani, Martin Heidegger.
Scrierea prezentată se poate încadra, oarecum, în specia nuvelă a genului epic, având un conținut de 18 pagini. Proza citită este împărțită în trei părți, „Decizii pripite”, „Curiozitate fără margini”, „Extaz și uitare”, are un mesaj interesant, încheindu-se însă mai puțin fericit pentru personaje și, cu siguranță, pentru întregul Univers.
La început, acțiunea are loc pe planeta Ghihlimbar, planetă pe care autoarea povestirii o plasează în constelația Ofiucus, una dintre cele 48 de constelații amintite de astronomul antic Ptolemeu. Planeta este una de mari dimensiuni, locuitorii acesteia fiind „14.360 de miliarde”, „cu o durată de viață de 1000 de ani” și se află la șapte ani-lumină de Terra.
De remarcat că, în mitologia greacă, această constelație îl reprezenta pe Asclepius, zeul grec al medicinei, care este descris ținând în mână un șarpe, un simbol al reînnoirii, medicul care a inventat o poțiune vindecătoare din veninul șarpelui, amestecând-o cu sângele Gorgonului și o plantă necunoscută, poțiune ce le-a dat oamenilor acces la nemurire, până la intervenția zeului lumii interlope, Hades, care a făcut apel la Zeus să reconsidere ramificațiile morții.
Astăzi, Toiagul lui Asclepius – simbolul Organizației Mondiale a Sănătății – aduce un omagiu constelației Ofiucus „Purtătorul de șarpe”.
Proza debutează cu amintirile pe care Zimar le împărtășește lui Glion, în prima parte a povestirii, „Decizii pripite”, doi prieteni vechi, de peste 200 de ani. Zimar îi povestește prietenului său cum, aflat într-o expediție, nava care îi transporta peste 1836 de prieteni a suferit un accident, el fiind singurul supraviețuitor. Accidentul a survenit datorită „emoțiilor”, nevindecarea acestor emoții ajungând să distrugă „jumătate de constelație”.
Întâmplarea relatată de Zimar lui Glion pare a fi una din care ultimul să învețe ceva, Glion fiind, se pare, unul din pasionații călătoriilor spațiale. Aceste două personaje sunt în prim-planul cititorului în prima parte a povestirii, parte care se încheie cu regretul lui Glion pentru că l-a „stins din ființă pe Zimar”, finalul capitolului prefigurând oarecum ceea ce se va întâmpla în expediția condusă de Glion pe Terra, stingerea din „ființă” purtând semnificația renunțării la trecut.
Societatea planetei Ghihlimbar are o arhitectură în care conduce informația, informație ce este filtrată de un Consiliu, la luarea deciziei fiind chemate doar elitele, Glion și Zimar fiind doi dintre cei care fac parte din acest grup. Entitățile ce locuiesc planeta se hrănesc cu informație, cu ajutorul ei putând întreprinde călătorii prin toate constelațiile, întreaga societate a ghihlimbarienilor fiind una foarte avansată, cu tehnică de înaltă performanță.
Deși sunt doldora de informație, aceste entități nu au reușit să scape definitiv de „emoții”, ceea ce le plasează încă în partea umană a ființei, cauză care le aduce încă numeroase pagube, iar modul lor de „a fi” nu se ridică încă la nivelul tehnologiei de care dispune planeta.
„Mi-a plăcut ideea contopirii unei lumi S.F., semi-distopice sau distopice, cu partea asta de psihic uman și de credințe orientale, «conștiință colectivă».
Mi s-a părut un text sincer, doar că nu mi s-au părut foarte bine conturate personajele, nu mi s-a părut că personalitatea lor a ieșit bine în evidență. Mi se pare un text metodic, aproape legislativ, este ca un desen animat, pentru copii, dar un desen informativ, despre o lume de la care afli informații de la suprafața lor, nu în profunzimi.
Referitor la dialoguri, nu mi se par foarte bine construite. Dialogurile ar trebui să fie cursive și naturale și mi se par c-au fost mai mult mecanice. În principiu, un text constant, închegat în ceea ce-a vrut să spună Delia”, a rostit, printre altele, despre textul citit, Marius Dimcea.
Partea a doua, „Curiozitate fără margini”, este unul în care, într-o întrunire a elitelor planetei, Glion susține o comunicare ce are tema explorării necunoscutului altor planete, viața lor, „într-o dimensiune necunoscută”, comunicare care va fi audiată de întreaga planetă Ghihlimbar. Sigur, această prezentare va fi urmată de experimentarea celor transmise, Glion și 1836 de ghihlimbarieni urmând să decoleze cu o navă pe Terra pentru a urmări formele de viață de aici.
„Nu mi-a plăcut povestea. Pare, prea obișnuită așa. Am mai auzit-o de multe ori, într-un fel și nu mi se pare așa originală, nu mă captivează așa de mult. Nu e așa wow să fiu captivat de text și să corelez cu el într-un fel sau altul. Dialogurile trebuie să fie puțin mai naturale. Nu-s așa de naturale și-s artificiale puțin”, și-a exprimat opinia Vlad Ciurăscu, pentru prima dată la o reunire a „Helion” S.F. Club.
În cea de-a treilea parte a povestirii, „Extaz și uitare”, se prezintă aventura ghihlimbarienilor pe Terra, aventură care se încheie nefericit însă, la fel ca și precedenta călătorie prin constelație nava explodează și distruge Terra cu toate ființele ei, Glion rămânând, la fel ca și prietenul său din călătoria anterioară, singurul supraviețuitor al expediției, supraviețuitor care este dispus să se întoarcă în timp cu un alt echipaj pentru a evita acest eveniment, dar și cel anterior, astfel încât echilibrul în Univers să fie restabilit… .
„Mi s-a părut din senin această escaladare a distrugerii planetei pământ și a jumate din Univers, că nu pot să văd cum s-a dus progresiv spre a ajunge la acest final.
Ideea mi se pare interesantă, textul are potențial de a fi șlefuit pentru a fi o proză foarte bună ca ideea, cu un mesaj despre, poate, emoțiile distructive și cum ajung să aibă un impact asupra planetei și asupra oamenilor, că, într-adevăr, e interesant de văzut că e destul de mult haos în mintea umană.
Îmi place parte asta de componentă spirituală și mi se pare că textul este fain scris, poate, un pic, dialogurile sunt prea monolog. Dialogurile mi se par că-s prea multe, prea întinse și cu prea multă infodump sau acea chestie pe care în scris ar fi bine să o evităm, să fie «show, don’t tell».”, a spus, printre altele, scriitoarea Bianca Sol, laureată a premiului „Chrysalis”, pentru romanul „Majestique”, la ediția EUROCON-ului din anul 2021, ediție ce s-a desfășurat la Fiuggi, în Italia.
Povestirea are pasaje care arată că Delia Costea s-a inspirat din creația marilor scriitori ai literaturii S.F., în partea a treia cititorul descoperind o scenă în care personaje din povestire intră pentru prima dată în contact cu lumina soarelui, cu bolta cerească, până atunci aflându-se mai mult în lumea laboratoarelor pentru a desfășura cercetări. Acest episod trimite spre romanul scriitorului Jules Verne, „Indiile Negre”, în care Nell, o tânără care nu a văzut niciodată lumina zilei, trăind într-o mină, este scoasă la lumină. Sigur, cele două personaje din începutul povestirii, Zimar și Glion, pot trimite cititorul la scriitorul Isac Asimov și la „Fundația”, cele două având asemănări cu personajul care a întemeiat psihoistoria, Hari Seldon.
Evoluția științifică a ghihlimbarienilor este arătată în povestire prin faptul că aceștia au control asupra ADN-ului lor, putând să-l modifice, chiar forma lor fizică o puteau modifica, odată ajunși pe „Planeta Albastră” ei luând forma oamenilor de aici.
„Delia e psiholog și mă așteptam de la ea să văd o psihologie a personajelor ținută-n mână, să văd anumite elemente care-ar trebui să fie dramatice, să aibă o tensiune puternică. Din păcate, există un descriptivism masiv, vocea autorului se aude pretutindeni, peste tot, nu există pagină în care să nu fie dominantă.
Sunt câteva lucruri care trebuie amendate. Tot ceea ce este în această povestire dă impresia că este un rezumat al unui roman. Adică vrea să ne spună atât de multe lucruri care vin, așa, grămadă, (…) sugestia e aproape absentă în această povestire. Are multe dificultăți de construcție, are multe naivități, dialogurile sunt foarte simple și necredibile, nefuncționale pentru această proză.
Eu îi recomand autoarei să facă mai multe exerciții cu această proză, începând cu firul narativ, după aceea, construind psihologia personajului ca un psiholog de calibru și în acest joc de construcție nu trebuie să uite… . Faptul că ne dă aicea, ne face o eșalonare a unor, să zicem, timpuri narative, pentru mine n-are niciun Dumnezeu, pentru că există același nivel de povestire cu vocea autorială dominantă, cu personajele schematice, simpluțe, cu dialogurile foarte simpluțe, neconvingătoare, cu un episod de dragoste cu o tânără cu ochii verzi și ceea ce este interesant, este singura conexiune care are un dram de verosimilitate sau care poate să conteze în construcția acestui edificiu pe care ni l-a propus. Edificiul este măreț, dar în niște schițe care nu au o armonie arhitecturală, care n-au o proiecție în care să existe o rezistență a construcției, în care să existe o suprapunere a civilizațiilor, o intersecție în ele, o vibrație, o sugestie care să mă facă pe mine să urmăresc până la capăt cu sufletul la gură din planeta aceea că există un mod de-a trăi acolo, că există un mod de comunicare credibil, că informațiile pe care autoarea ni le pune în pagină sunt originale, au autenticitate și au, în același timp, o încărcătură verosimilă suficientă pentru mine ca cititor.
Aș vrea să nu renunți la câteva pasaje. De exemplu, la pasajul acela în care apare acel personaj feminin cu ochii verzi. Poți să faci o schiță sau o povestire și să dezvolți separat. Apoi pasajul care este legat de felul în care se realizează ștergerea amintirilor, memoriei. Eu nu vreau să renunți la tot”, a spus profesorul Cornel Secu, redactor-șef al revistei tipărite „Helion”, unul dintre fondatorii „Helion” S.F. Club.
„Mie mi-a plăcut ideea cu interacțiunea între civilizații. Este unul din subiectele mele preferate de science-fiction. Finalul mi-a ridicat un semn de întrebare. Mi s-a părut un pic greoi să urmăresc toate elementele, și mașina timpului și călătorie în spațiu și tot felul de aparatură, dar, oricum, felicitări și ține-o tot așa”, a transmis Andrei Nedel, scriitor și redactor la revista „Helion”.
„Văd povestirea transformându-se în ceva mult mai bine scris și mult mai bine definit, adică are tot ce-i trebuie, numai trebuie lucrat la ea. Sunt convinsă că poate să iasă ceva bun din ea”, a spus tânăra scriitoare Izabela Radosevici, care a debutat la „Helion” S.F. Club în prima reunire din luna februarie 2023.
Președintele clubului „Helion”, scriitorul timișorean Adrian Chifu, a rostit pe baza textului citit: „Este o proză extrem de descriptivă pentru că a încercat să ne explice într-un fel cum vedea toată ideea asta și a pus-o sub forma unei povestiri S.F.. Este de apreciat curajul că a venit la noi, aici.
Fiind femeie, este de apreciat că a ales o cale spre hard S.F.. Nu este o proză hard S.F.. A încercat să facă hard S.F.. Este debutantă într-ale scrisului în S.F. și pentru debut este esențial, iar asta în orice fel de scriere, cel care scrie să se documenteze bine înainte.
Ideea ar fi să renunți la proza asta să o mai rescrii. Concentrează-te pe altceva și mult mai scurt. Gândește-te undeva la trei-patru pagini, în formatul ăsta la două rânduri și să ai acolo început, cuprins și încheiere. Adică, în momentul în care, după trei pagini cineva să zică, «wow, interesant!». Te-ai lungit pe 18 pagini ca să expui o idee și la sfârșit omul a înțeles ideea, nu foarte clar, dar l-a «zgâriat» în înțelegere dialogul. Este cumva un melanj într-o expunere despre o idee și o povestire, e undeva între un documentar și film S.F., e un mockumentaries, dar nici măcar aia nu poți să spui că e. E o chestie, ceva!”.
La finalul primei părți a reunirii, după ce și-au exprimat opinia în legătură cu proza citită toți participanții la reunire, tânăra debutantă Delia Costea a rostit: „În mare, sunt de acord cu tot ce ați spus dumneavoastră. A fost mai degrabă un experiment pentru că mi-am dorit foarte mult să văd dac-aș putea să construiesc ceva ce de fapt n-am construit, pentru că mi s-a părut greu de construit o lume S.F.. A fost un experiment pentru mine și mi-am dorit cumva să văd părerea celorlalți. Mie mi-a plăcut foarte mult ideea, de asta am și citit-o aici. Vă mulțumesc!”.
Cu proza citită în reunirea „Helion” S.F. Club din 10 martie 2023, Delia Costea evadează din lumea terestră și prezintă universul unei planete cu o evoluție spirituală mult superioară celei de pe Terra, se pare, însă că locuitorii ei nu s-au desprins total de condiția umană, ceea ce, combinat cu tehnologia avansată, le aduce încă suferințe și distrugeri pentru întreaga constelație, plasându-i, parcă, într-un timp al primitivismului evoluției.
Este un subiect interesant ce poate îmbogăți cu mult succes mănunchiul povestirilor citite la „Helion”, însă e nevoie de o șlefuire a scrierii, astfel încât „Emoții și ființă” să poată îndeplini întru totul caracteristica speciei nuvelă a genului epic, iar dacă tânăra debutantă se va decide să lucreze mai mult timp la dezvoltarea acestui text, nuvela se poate transforma într-un roman hard S.F. de debut pentru ea.
Din proza citită, rămâne mesajul clar al unei lumi din afara spațiului terestru care încearcă să aibă un alt mod de „a fi”, cu un mod de viață eminamente intelectualist, deci, unul care absolutizează rolul intelectului, subapreciind rolul motivației, sentimentelor, voinței în activitatea umană. Finalul prozei, poate să fie interpretat într-o cheie terestră, anume că, în expediția lor pe Terra, ghihlimbarienii s-au lovit de modul de viață antiintelectualist și, ca o reacție la împotrivirea asupra gândirii lor scientiste, au declanșat apocalipsa asupra „Planetei Albastre”, lăsându-se dominați de „emoții”, motiv pentru care cititorul i-ar putea plasa într-un timp al primitivismului evoluției.
Partea a doua a reunirii din 10 martie a fost dedicată discuțiilor despre participarea „Helion”-ului la ediția din acest an a EUROCON-ului ce se va desfășura în Suedia, la Uppsala, între 8-11 iunie. În această parte a doua au vorbit Cornel Secu și Andrei Nedel, prezentându-se etapele care se impun să fie parcurse pentru trimiterea temei de participare la EUROCON-ul de la Uppsala. Tema avea ca termen de trimitere 15 martie, „Helion” trimițând în termen tema, iar acum așteaptă răspunsul din partea organizatorilor.
Mai întâi a fost contactată președinta Societății Europene de Science-Fiction, Carolina Gómez Lagerlöf, care a sfătuit reprezentanții clubului să ia legătura cu Comitetul de Organizare pentru ceea ce-i interesează.
De interes, în această fază preliminară, pentru participarea „Helion”-ului la EUROCON, ar fi să formeze o delegație a clubului care să se deplaseze la Uppsala pentru a participa la acest eveniment deosebit de important, să fie reprezentativă această delegație și să acopere câteva elemente care ar putea să fie de folos, iar acele elemente de folos se înscriu într-un proiect la care lucrează acum „Helion”-ul, care se cheamă „Desant Helion 2023” și care are în sine mai multe secvențe: Conferința Internațională Helion, participarea la EUROCON, deplasarea în 4 foste și actuale Capitale Europene ale Culturii unde să susțină un program stabilit, flexibil, în care să promoveze revista „Helion” print și „Biblioteca Nova”, să fie ca un fel de întrunire cu comunitatea de acolo, iar orașele vizate sunt Veszprém, în Ungaria, Novi Sad, în Serbia, Plovdiv, în Bulgaria și Eleusina, din Grecia.
Pentru Uppsala a fost propusă o temă care să intre ca un panel al României, promovarea municipiului Timișoara, Capitală Europeană a Culturii în 2023, într-un context al unui apel care se cheamă „European echoes” (Ecouri europene”).
