Salut internauţilor, iubiţilor, hămesiţilor de science fiction, vă iubesc! Şi Traian Bădulescu vă iubeşte cu ardoare de vreme ce s-a jertfit la Atlantykron în plin an 2000 pe altarul SF, la minut, la rotisor. Premiul I la concursul de proză „Una pe zi”, Atlantykron 2000!!! Căci din rotisor a ieşit textul său liber!liber!liber! plin de sos, mustind de grăsime deşi pare cam firav la prima vedere, fără cărnică, fără scheme mişto, acolo nişte însăilări. Adică Bufnilă ar putea fi păcălit de uscăciunea textuală a omului-scriitor Traian Bădulescu dar Bufnilă are ochii cât ceapa şi cotrobăieşte prin text ca un copil obrăznicit şi nărăvit. Traian Bădulescu ia peste picior îngerimea şi mă bat pe viaţă şi pe moarte pentru expresia asta, internauţilor care aţi poposit să luaţi la refec rândurile astea! Şi să ştiţi că-mi plac cacofoniile şi iubesc imperfecţiunea superbă care ar da bătăi de cap scrobiţilor care tratează SF-ul cu carmol şi cu vitamine! El zice că veşnicia s-ar dărui şi să fiu al naibii dacă dascălii n-ar mustăci în ţăcălie văzând cum un sefist de Bucureşti calcă-n străchini atât de superb. Superbia e femeia din umbra Bădulescului, ea îşi lasă ţâţele peste textul ăsta ţăcănit şi încântător. Târfă e muza lui Bădulescu căci îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi ademenesc vulgul înamorat de Marele Plictis promiţând împăcarea cu sine care nu va să fie încastrată în codul genetic remanent fiind o construcţie ticăloasă şi perversă. Împăcarea cu Totalitatea ar fi ceva. Vom mai vorbi atunci când ne vom gândi că a te absolvi şi a te împăca de unul singur nu e o masturbare, o scurtă regurgitare filozofică. Traian Bădulescu dă peste bot habotnicilor şi politrucilor întorcând binele cu cracii în sus ca pe o primadonă în culise spre plăceri vinovate. Căci îngerul chilug care promite binele e un fascistoid care pune la cale, perversul, o frază memorabilă: contează că toţi sunteţi oameni şi mă veţi sluji. Citeşti zgribulit şi uiţi de relaţionarea agent-pacient rămânând gol-goluţ în faţa plutonului de execuţie. Căci cel ce în aparenţă propovăduieşte binele pregăteşte lagărul, baraca şi crematoriul. Asta face Traian Bădulescu, acest copil-minune politicos şi manierat şi băgăreţ şi nici ticălos şi nici curvit şi aşa mai departe. Mai mult însă, Traian Bădulescu are un caracter beton şi nici nu i se mişcă vreun muşchi de pe faţă când scrie despre bine ca despre Curva Universală. Şi poate că vom demonstra într-o bună zi că aşa e şi că fabulosul mesianic e doar o gogoriţă ficţională bună de adormit sugacii dar nu nişte vajnici internauţi aşa cum sunteţi voi care de bună seamă m-aţi luat la ochi şi vă pregătiţi să-mi trageţi un perdaf ca lumea. Poate așa, să mă ciufuliți pe Calea Victoriei! Ah, Calea Victoriei. Hărmălaie mare. Partidele politice, toate în păr, stau și se minunează privind spăimoase prin lunetă. Vin și niște pesediști și niște peneliști din anul 2018, cu o navetă temporală, să vadă ce și cum, dacă nu cumva se strică axa Pământului. Nici nu-i păsa cometei că ne va face terci, c-o să ne podidească sângele şi că o să sfârşim într-o mare de flăcări. Astroprimul de la Moscova s-a întâlnit în mare taină cu astroprimul din Tokio. Au mai apărut şi nişte budişti la întâlnire dar n-au ajuns la nici un rezultat. Să ne ascundem în burta Pământului nu era o soluţie. Titulescu a venit pe seară şi ne-a sfătuit să păcălim cometa speriind-o cumva. Ce mai grozăvie, ne-am mirat noi, dar în cele din urmă am ajuns la concluzia că era singura noastră şansă. L-am ales pe Balthazar, ispăşitul, ăla, turcitul, din ferentari, oacheșul, să se ducă şi să pună cometa pe jar. Balthazar, ispăşitul, ne povestise cândva că numai o Supremă Inocenţă ar fi putut construi un asemenea Univers așa de aiurea, nepăsător la intrigile politice, la uneltirile omenești, la perversități și damblageli umane, ridicole, penibile și fără sare și piper.  Iată că venise timpul să şi demonstreze că avusese dreptate. L-am condus pe Vârful Omul şi ne-am luat rămas bun de la el. O vreme ne-a curs sânge din nas dar spre toamnă fenomenul a încetat, semn că Balthazar, ispăşitul, a dat ochii cu cometa, în felul lui misterios. Unii au zis că nici nu s-ar fi întâlnit cu Suprema Inocenţă şi că l-ar fi văzut umblând beat prin cârciumile din port. Povești din astea balcanice, fanariote, oltenești sau de prin periferia Brăilei, pe unde bărbații umblă braț la braț cu sirenele fluviale, uite-așa, mă rog frumos. Iar Suprema Inocență? Păi da, le-am zis eu lui Stolojan, lui Năstase, lui Băsescu, lui Ponta, lui Dragnea, lui Isărescu, lui Dăianu, lui Videanu, lui Boc și lui Mazăre, păi, așa, așa le-am zis, că Suprema Inocență trebuie să fie un drac de copchil de extraterestru care se joacă, așa, cu planeta noastră cu ne jucărim noi pe Facebook. Dar crezi că mă ascultă careva? Haida de! Citiți-l pe talentatul Traian Bădulescu!

Credit image: Vlad Bancu