Trebuie să spun de la bun început: nu sunt un fan al filmelor cu supereroi. În schimb, The Umbrella Academy îmi place, ceea ce mi s-a părut chiar și mie… neobișnuit.
Ciudat
Am scris „ciudat” în subtitlu, deși aș fi vrut să fie „neobișnuit”, dar asta ar fi însemnat să fie a treia repetiție a cuvântului, incluzând titlul articolului. Serialul este cu adevărat … altfel, pentru că aduce în lumea șablonară a supereroilor, un suflu nou, importat mai degrabă din registrul filmelor dramatice: conflicte personale, conflicte intra-familiare, conflicte inter-personale. Dacă te uiți cu atenție, ai spune că filmul este mai degrabă unul bazat pe conflict psihologic, decât un film de acțiune. Sigur, există acțiune în film, nu poți nega această evidență, dar am ciudata impresie că acțiunea este acolo doar ca justificare a încadrării în genul cu supereroi: nu se putea face un serial despre supereroi fără acțiune. Sau se poate?
De unde?
Am vrut să înțeleg de unde explozia de originalitate înghesuită într-un serial care ar fi trebuit să fie unul de acțiune. Am început să caut să văd cine sunt scenariștii și regizorul.
Gerard Way este autorul benzii desenate de la DC Comics, care a stat la baza serialului. Face parte și din echipa de scenariști. Este un personaj complex: cântăreț, compozitor, muzician și scriitor de benzi desenate. „Umbrella Academy” are până acum două serii, prima apărută în 2007. A treia parte, care ar trebui să încheie seria, va fi scrisă „When the time was right.” , spune aurotul.
Steve Blackman, al doilea scenarist, este de asemenea un „policalificat”. A scris scenarii pentru seriale TV cu temă medicala, polițistă, de jocuri de noroc, dar și SF („Altered Carbon”), fiind în același timp producător în serialele la care a scris scenarii. Ultimul lui proiect este Umbrella Academy.
Dacă te uiți peste lista celor care au regizat, vei găsi nume ca Andrew Bernstein (cu ceva experiență în câteva filme SF), Elle Kurak (care are ca meserie de bază imaginea de film) și Stephen Surjik (probabil cel mai „împlântat” în zona de seriale de televiziune SF).
Îmi sare în ochi un lucru: oamenii aceștia, cu mici excepții, nu provin din zona SF-ului, nu sunt specializați în această nișă. Probabil de aici vine prospețimea și originalitatea în abordare.
Distribuția
Este extrem de bine aleasă!
Cel mai talentat este Aidan Gallagher, un puști de 15 ani care dă clasă la toata trupa de actori. Să joci cu naturalețe și maturitate rolul unui personaj de 50 de ani care trăiește în corpul unui adolescent, mi se pare un tur de forță pe care puțin actori de vârsta lui sunt în stare să-l ducă la bun sfârșit.
Următorul pe listă ar fi Robert Sheehan (pe care probabil l-ai văzut în „Mortal Engines”), în rolul unui tânăr homosexual ce se droghează pentru a se refugia din calea „talentului” său de a vorbi cu morții… care sunt foarte insistenți și guralivi.
Mai apoi vine întreaga listă de protagoniști, a căror joc actoricesc este cât se poate de convingător, mai puțin cel al cântăreței Mary J. Blige, care nu m-a impresionat.
Primirea de către public și critică
Serialul are o binemeritată notă de 8.3 pe imdb.com și a fost în general bine primit de critici. Pe site-ul rottentomatoes.com are un scor de 7.6
Deci?
Merită!
Dacă ești în căutarea unui SF cu supereroi… neobișnuiți (iată, am spus-o din nou!), dacă vrei să inhalezi un aer cinematografic eclectic, să prizezi arome exotice în loc de mirosul plictisitor al cliseului, te invit să mergi pe Netflix pentru a viziona acest serial
