Cercetători din cadrul Vrije Universiteit Brussel (Belgia) au descoperit, printr-o reţea de „nanosateliţi” de la Bright Target Explorer (BRITE), că unele pete, care apar pe suprafaţa supergiganticei Zeta Puppis, contribuie în mod semnificativ la structuri spiralate în vântul său solar. Rezultatele studiului oamenilor de știință belgieni au fost publicate în cea mai recentă ediţie a Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
Potrivit savanților, stelele masive produc elemente grele ce alcătuiesc viaţa pe Pământ. Odată ce aceste corpuri cereşti se sting, ele împrăştie, prin explozii masive, material în cosmos. Fără aceste explozii sistemul nostru solar nu s-ar fi format.
Zeta Puppis este o super-stea
Zeta Puppis este o super-stea cu o masă de aproape 60 de ori mai mare decât cea a Soarelui și este de şapte ori mai fierbinte. Stelele de acest tip sunt foarte rare, fiind descoperite, de regulă, în perechi, în sisteme binare sau în grupuri. Zeta Puppis face excepție. Ea se găseşte singură, mişcându-se 60 de km/secundă prin spaţiul interstelar neînsoţită de vreun alt corp ceresc. Teoria oamenilor de știință este că Zeta Puppis a interacţionat la un moment dat cu un sistem binar sau grupuri şi a fost aruncată în cosmos foarte rapid.
Astronomii au studiat luminozitatea de suprafață a stelei Zeta Puppis și comportamentul vântului stelar timp de jumătate de an. Observaţiile cercetătorilor relevă un tipar repetitiv la fiecare 1,78 de zile, atât la suprafaţa stelei, cât şi în vântul stelar.
Lumea oamenilor de știință consideră această descoperire una uimitoare, deoarece astfel au fost găsite pentru prima dată dovezi a unei legături între variaţiile de pe suprafaţă şi distorsiunea vântului, ambele apărute întâmplător în natură, după cum afirmă și Anthony Moffat, cercetător în cadrul Université de Montréal.
Cu toate acestea, originile fizice ale petelor luminoase şi a variaţiilor vântului solar de pe Zeta Puppis rămân necunoscute. Ele vor face obiectul viitoarelor studii.
Sursa: sciencedaily.com.
