„Aventura mea în sondarea spațiului extraterestru a fost, în primul rând, o întâmplare de presă, după impactul de la Celeabinsk”
Costin Boldea este matematicianul timișorean care sondează spațiul extraterestru, reușind până acum să descopere două corpuri cerești ce au fost validate ca fiind asteroizi apropiați Pământului.
Distinsul universitar bănățean, absolvent al prestigiosului Liceu de Informatică din Timișoara, a fost „olimpic” în anii liceului atât la matematică, cât și la fizică, a absolvit Universitatea de Vest din Timișoara, cu diplomă de licență în matematică, specializarea cercetare matematică, apoi a studiat la una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din Europa, L’École Polytechnique din Franța, unde a obținut diploma de finalizare a studiilor și o diplomă de master, după care a urmat cursurile doctorale în matematică la Universitatea „Pierre et Marie Curie” unde a absolvit cu „Magna Cum Laude”.
De asemenea, dr. Costin Boldea deține un Master în Informatică, susținut la Universitatea de Vest din Timişoara.
Din activitatea sa în domeniul informaticii se desprinde că a fost team-lider (responsabil de echipă din partea Craiovei) la realizarea primului utilitar software românesc dedicat detecției asteroizilor: „NEARBY”, în urma unui proiect finanțat de Agenția Spațială Română derulat între 2017-2019, având alături pe Ovidiu Văduvescu (astronom, cercetător la Isaac Newton Group of Telecopes din Spania) și încă trei persoane de la Craiova, sub direcția prof. dr. Dorian Gorgan, decan la Facultatea de Calculatoare a UTCN din Cluj Napoca.
Despre activitatea profesorului timișorean Costin Boldea în sondarea bolții cerești pentru a descoperi noi corpuri cerești, în interviul pe care distinsul universitar a binevoit să ni-l acorde în după-amiaza celei de-a doua zile a Sărbătorilor Pascale.
Reporter: – E dificil să descoperiți asteroizi?
Dr. Costin Boldea: – Dacă stai 1000 de nopți, găsești un NEA, poate. Deci, la nivelul acesta, unul la 1000 de nopți. Șansele sunt infime.
Reporter: – De unde ați început în această aventură de sondare a spațiului extraterestru?
Dr. Costin Boldea: – În primul rând a fost o întâmplare, o întâmplare de presă. E vorba despre impactul de la Celeabinsk. În Rusia a explodat un asteroid în urmă cu vreo câțiva ani de zile și a pulverizat toate gemurile dintr-o localitate. Explozia a fost atât de intensă, deși este aproape de Ural, încât în acea noapte, pentru scurt timp s-a putut citi liber ziarul la miezul nopții la București, pe Aeroportul Otopeni. Norocul lor a fost că a explodat în atmosferă, n-a atins pământul, dacă atingea pământul pulbere făcea Celeabinsk, orașul cu totul.
Atunci mi-am dat seama că există un risc. Există asteroizi mici, chiar de 20 metri, care pot să pice și să distrugă un oraș.
La mine a fost o pasiune pentru astronomie de când eram mic, deși nu am urmat astronomie în facultate, decât cursul de astronomie de anul 4, în rest nu am făcut nimic. Chiar m-a pasionat spațiul de când eram mic și eram curios cu se mișcă planetele, dar n-a fost la modul să devină o meserie pentru mine, a fost o pasiune.
În urmă cu câțiva ani [2016] am avut câteva discuții cu Ovidiu Văduvescu și mi-a arătat prima oară câteva software-uri dedicate cercetării în astronomie, iar de atunci am revenit la pasiunea din copilărie.
Reporter: – Primul asteroid pe care l-ați descoperit a fost în 2018, asteroid numit 2018VN3. Cum ați reușit această primă descoperire?
Dr. Costin Boldea: – Am beneficiat de observații astronomice prin care noi testam pipeline-ul software produs la Cluj și Craiova, NEARBY, în paralel cu un software produs de un austriac, Astrometrica, luate tot cu telescopul Isaac Newton din La Pama. Am vrut să vedem cu care din cele două putem să găsim mai mulți asteroizi. Am avut norocul să avem parte de cer senin și foarte curat (curat înseamnă cu nu erau furtuni de nisip. La Palma și Insulele Canare sunt afectate de „calima”- furtuni de nisip saharian În acele nopți găseam câte 20, 30 de asteroizi noi pe noapte, chiar mai mulți, însă în mare parte neinteresanți, fiind din din centura principală, între Marte și Jupiter. Cei apropiați de Marte sunt cei din așa-numita clasă Hungarian și chiar atunci, în noiembrie 2018, am găsit vreo 19 asteroizi din această grupă, care pot lovi eventual Marte, inclusiv acest obiect 2018 VN3, care ajunge dincoace de Marte, între Pământ și Marte, și în momentul în care am văzut că este apropiat de Pământ, am transmis datele și a fost validat de Minor Planet Center. Au fost doi, de fapt, unul descoperit de mine și celălalt descoperit de dr. Marcel Popescu.
Reporter: – Care sunt ideile incipiente din spatele proiectului ParaSOL, proiect care a dus la descoperirea asteroidului din 2023DZ2? Ce stă la baza acestui proiect?
Dr. Costin Boldea: – Proiectul ParaSOL, dezvoltat acum de grupul condus de Marcel Popescu de la Institutul Astronomic al Academiei, pleacă de la o metodă inovativă de detecție de asteroizi, în care, în loc să animăm un număr de imagini luate în aceeași regiune a cerului, prin suprapunerea pozițiilor stelelor și identificarea obiectelor care se deplasează față de fundal, încercăm să suprapunem imaginile defalcat, astfel încât pozițiile prezumtive succesive ale unui asteroid în mișcare să se suprapună, detectând astfel asteroizi invizibili prin metoda clasică (cu magnitudine mare). Cum suprapunem? Dacă reușim să prindem aceeași direcție de mișcare, de plasare a imaginilor, astfel încât să cadă poziția asteroidului necunoscut peste el însuși și nu steaua peste stea, din douăzeci de imagini începem să-l vedem mai bine, chiar că era foarte slab vizibil. Metoda, denumită Syntetic Tracking, permite detecția asteroizilor mult mai slab vizibili sau mai mici decât cei ce îi vedeam înainte. Asta este ideea din spate a proiectului ParaSOL. Cum facem asta? Pentru că nu știm nici viteza asteroidului necunoscut, nici direcția, se aleg 60000 de viteze și direcții aleatorii, care să umple cercul pe 360 grade și se folosește o prelucrare grafică avansată, nu pe un calculator cu procesoare cu 8 nuclee cum sunt pe o tabletă sau un telefon, ci având procesoare grafice cu 2000, 3000, 4000 de nuclee. Plăcile grafice de jocuri au foarte multe mii de nuclee, fiind de fapt, supercalculatoare. Deci, în loc să fac calcule pe un calculator normal sau pe un server (ar trebui server mare cât un dulap enorm ca să fac asta) folosesc plăci grafice de jocuri și-mi permit să reduc timpul de procesare de la 12 ore pentru analiza unui grup de 20 de imagini, la sub 20 de minute (acesta este marele avantaj) și să detectez obiecte foarte slab vizibile, eventual necunoscute. Deci, Syntetic Tracking e o metodă inovativă.
Nu suntem primii care au dezvoltat-o. Ea a fost inventată de japonezi, în urmă cu câțiva ani, aplicată, prima oară la nivel de implementare software de un american, producătorul utilitarului Tycho Tracker (cel care l-am folosit eu). Echipa românească vrea să producă ceva alternativ care să detecteze inclusiv asteroizii care sunt atât de rapizi, încât nu mai formează pe imagine o imagine circulară, ci formează o dâră (un track), pentru că aproape niciun software dedicat astronomiei la ora actuală din lume nu detectează astfel de asteroizi. Ei sunt atât de rapizi, încât cu telescopul deschis jumătate de minut, nu-l vezi punctual într-o anumită poziție a imaginii, ci îl vezi ca o urmă, alungit, asemenea unei comete. Softul STU propus de ParaSOL vine cu noutatea că ar putea să detecteze eventual și aceste trak-uri. Nu este public, nu este finalizat, este încă în dezvoltare.
Reporter: – Ce ne puteți spune despre echipa acestui proiect?
Dr. Costin Boldea: – În momentul acesta cuprinde un grup de astronomi de la București, Marcel Popescu este angajatul Institutului Astronomic al Academiei, dar nu sunt neapărat toți astronomi profesioniști, sunt și amatori. Ei funcționau ca și amatori în cadrul Astroclubului București, dar printre ei se găsesc informaticieni, inclusiv inițiatorul proiectului, Mălin Stănescu, care a terminat un master în Anglia și a venit cu ideea dezvoltării acestui soft pentru detecția de track-uri și nu de obiecte punctuale, plus o echipă din Craiova care include pe prof. dr. Ovidiu Văduvescu și pe dr. Marian Predatu, responsabilul observatorului astronomic din Craiova (exista un mic observator astronomic în Craiova ce ține de Universitate). Eu am fost asociat, nu direct în cadrul acestui proiect, ci în cadrul echipei de observații astronomice. Utilitarul STU va fi finalizat, probabil anul viitor. E încă în partea de testare, de validare, încă nu este în faza finală.
Reporter: – Despre cel de-al doilea asteroid pe care l-ați descoperit, ce ne puteți spune? Cum ați reușit această a doua descoperire?
Dr. Costin Boldea: – E vorba despre asteroizi NEA (Near-Earth Asteroids). Am descoperit mai mulți asteroizi, dar nu au fost considerați importanți. În cazul acesta, l-am descoperit făcând un număr de testări. Verificam ce se poate descoperi cu Tycho Tracker, comparabil cu ce obține soft-ul STU dezvoltat de echipa ParaSOL. Pentru mine a fost un fel de satisfacție deosebită să lucrez pe aceste imagini, pentru că-mi face mare plăcere să descopăr lucruri noi.
Reporter – Cum vedeți descoperirea fosfinei în atmosfera planetei Venus? Ce poate aduce această descoperire?
Dr. Costin Boldea: – Sunt proteine. Au fost făcute niște experimente în anii 60, cum se pot produce elemente vitale vieții într-un balon închis. Cei care au făcut acest experiment au pus elemente chimice necesare și au simulat o atmosferă primitivă cu mici fulgere, iar după câteva săptămâni au obținut direct „cărămizile vieții”. Nu au obținut bacterii în respectivul glob de sticlă, dar „cărămizile vieții” le-au obținut.
Deci, în mod natural, proteine necesare vieții din care suntem noi construiți pot fi concepute prin fenomene naturale. De acolo, pasul spre viață e micul pas. Cum a apărut, exact nu știm, dar poate să apară.
Pe Venus, la ora actuală e puțin probabil să găsim viață la suprafață, pentru că este extrem de toxică, este acidă, plouă cu acid clorhidric, o presiune atmosferică de 400 atmosfere cu o temperatură enormă, dar, în schimb atmosfera, la 25, 30 km altitudine are aceeași presiune ca pe pământ, temperaturi de 28 de grade. Dacă vă imaginați un oraș plutitor la fel ca în „Războiul Stelelor” („Întoarcerea imperiului”) așa ceva putem construi pe Venus, care se autoîntreține cu energie solară, fiindcă energia solară pe Venus este mult mai intensă, folosește elemente din atmosferă ca să crească plante în sere, pentru că atmosfera lui Venus se pare că are elemente suficiente ca să mențină viața, cel puțin creșterea de plante. Deci, putem construi. E mai probabil să colonizăm Venus decât Marte. De ce? Fiindcă Marte este totalmente lipsit de câmp magnetic. Ca atare-i bombardat de radiații cosmice în permanență. Suprafața lui Marte nu se poate locui. Eventuali cosmonauți sau astronauți care ajung pe Marte vor trebui să se ascundă sub pământ în următoarea zi, după câteva ore, pentru că altfel sunt bombardați cu radiații cosmice la suprafață. Deci, Marte este totalmente neviabilă pentru colonizare. Venus, în schimb, se poate, dar nu la suprafață, ci în atmosferă.
Reporter: – Ce planuri de viitor aveți în legătură cu sondarea spațiului extraterestru?
Dr. Costin Boldea: – Intenționez sa continui cu proiectele Euronear, pentru căutarea asteroizilor. Pe lângă asteroizii cu risc de impact, m-am interesat și de asteroizii troieni, cei care se mișcă împreună cu o planetă, în fața sau spatele ei. Există două grupuri mari cunoscute în dreptul lui Jupiter, dar se pare că au fost descoperiți troieni ai Pământului, care se mișcă pe orbita Pământului, în fața sau în spatele lui, câțiva, pot să fie mai mulți necunoscuți. În dreptul lui Neptun s-ar putea să fie alții, și exista foarte multe obiecte trans-neptuniene. Cea de-a doua mare centură de asteroizi a pământului începe de la Pluto dincolo și conține mult mai multe obiecte decât cea dintre Jupiter și Marte, iar dintre acestea foarte puține sunt cunoscute. Unele chiar mari, cum este cazul lui Pluto. Pluto și cu satelitul lui sunt, de fapt, trans-neptunieni, din centura a doua a Sistemului Solar (Kuiper).
Deja cunoaștem câteva mici planete din această regiune (planete pitice), Sedna, de exemplu, Haumea. Una dintre ele este chiar alungită, are forma unei mingi de rugby. Este primul caz de planetoid mare și care are o formă de minge de rugby, ovală. Foarte interesant pentru Pluto, s-a descoperit recent că are foarte multă apă. La cât e de înghețat s-ar putea să nu aibă apă lichidă, dar nu se știe niciodată, pentru că la presiune, sub stratul de gheață, s-ar putea să fie și apă lichidă. Deci, putem avea surprize.
Din această a doua centură ne vin cometele, iar cometele știm că sunt pline de apă, pline de azot, pline de elementele vitale pentru viață. Principalele obiecte care au adus de fapt azotul și apa pe Pământ sunt cometele din centura a doua.
A consemnat Cornel Seracin
Foto: arhiva personală a profesorului Costin Boldea și www.astroclubul.ro
