Cum cobori spre Farul Genovez îl întâlneşti pe Iosrio. El roşcovan, Iosrio. A umblat pe toate mările lumii. A harponat o mie de balene, la capul Horn l-a întâlnit pe Olandezul Zburător, l-a văzut pe Clinton pe un portavion, Putin a trecut pe deasupra cuterului său într-un avion de vânătoare. A întâlnit nişte malagambişti la Londra, s-a încăierat cu nişte australieni într-un bar din Paris şi s-a iubit cu prinţesa GoonBalaa din Gongoro. Mare tâlhar Iosrio! O dată pe săptămână merge la poliţie să dea o declaraţie că a fost cuminte, că n-a pus la cale nicidecum spargerea vreunei bănci, că nu va pleca pe mare. Comisarul îl îmbie cu un trabuc şi-i pune cafea într-o ceaşcă de argint Stau la taclale. La plecare, Iosrio se jură că n-o să iasă cumva în larg. La nouă şi un sfert, Iosrio părăseşte secţia de poliţie şi se duce să bea un păhărel cu Olafsen la Mistreţul de argint. Olafsen bate cu pumnul în tejghea şi vorbeşte în gura mare şi nu-l crede pe Iosrio că împarte apele mării când porneşte în larg. Nici Grebila Marumbo nu-l crede pe bravul Iosrio pe cuvânt. Grebila Marumbo cântă la saxofon. Are numărul ei în fiecare zi la Mistreţul de argint. Mesenii se îngrămădesc să-i pipăie pulpele. Îi aruncă părăluţe portocalii la picioare. GrebilaMarumbo le strânge cu grijă şi le bagă în sutien. Când sfârşeşte de cântat îşi ia haina de blană şi o porneşte hai-hui pe străzi. Cel mai mult îi place să meargă în port să privească ore în şir corăbiile lungi. Dorul depărtărilor o ţintuieşte printre sacii cu cafea şi scorţişoară. Hamalii îndrăciţi se iau de ea. Marinarii o fluieră. Uneori, contabilul de Sachet&Sachet îi aduce portocale. Stau amândoi, umăr lângă umăr şi privesc corăbiile lungi cum se leagănă la ancoră. Eu mă ițesc de după colț, gata, gata să scriu povestea lor. Dar uite, astăzi o să scriu despre Costi Gurgu! Să mori de râs întorcând cartea lui Costi Gurgu pe-o parte şi pe alta şi citind prefaţa. Sigur, toată lumea se înghesuie să zică despre el adevăruri monstruoase de genul următor: ar fi, zice un vorbitor, „un foarte interesant şi promiţător tânăr scriitor“. Costi Gurgu este însă scriitor şi nu trebuie să ne dăm ochii peste cap să-l ţintuim în asemenea propoziţiuni leşinate şi fără miez. Gurgu e în plinătatea fiinţării sale şi scrie despre această plinătate cu nerv şi gravitate. Tot ce nu-i ca ieri s-ar zice că e postmodernism. Dar Gurgu nu e postmodern. E pur şi simplu un bun scriitor. El are a spune câteva lucruri esenţiale despre Marea Plictiseală a Fiinţei Umane în Istorie. Căci miracolul este bagatelizat de vulg. Căci minunea sau inexplicabilul cad în derizoriu sub lupa cotidianului ucigător. O lume întreagă palpită căutând să fugă de plictis. E un Gurgu impresionant în CIUMA DE STICLĂ, volum apărut în colecţia Morfeus a editurii ProLogos fix în anul 2000. Când o mulţime de grafomani îşi încearcă puterile scribălind despre proximul sfârşit al lumii, Gurgu încearcă să tempereze elanul escatologic punând degetul pe rană. De ce trebuie însă considerat „promiţător“ un bărbat în toată firea pentru care literatura nu este o operaţiune duminicală?! De ce trebuie să-l împingem pe Gurgu cu orice preţ la linia de start a aşa-zişilor debutanţi cărora li se întrevede un viitor glorios?! Am luptat şi voi lupta până la capăt împotriva idioatelor luări de poziţii în chestiunea literară. Gurgu e un bărbat adevărat, care are de cuvântat asupra plictisului lumesc şi asupra evadării. El jalonează fiinţarea cu gravitate şi cu oarecare maliţie. Aşa cred eu de cuviinţă să zic, aşa, fără de sistem, fără de aroganţă. Că omul acesta, scriitorul Costi Gurgu, îşi mânuieşte personajul cu har e o problemă a lui de dinamică. În toate problema e a lui Costi Gurgu. Eu cred că el vesteşte Mândra Lume Nouă. În viziunea lui, viitorul nu sună bine. El lasă Lectorul Ideal să se autoconstruiască din textul său nervos, fără de linişte. Gurgu are şi o Metafizică. Îi las pe internauţi s-o descopere sau s-o construiască. În asta va fi mizeria sau superbia lor lecturând un Costi Gurgu surprinzător şi grav.
Cartea este o colecție de povestiri fantastice și science fiction, include nuvela „Ciuma de sticlă”, câștigătoare a Marelui Premiu la Colocviul National de Science Fiction din Călărași, din 1999. Include și povestirea „Coroziunea”, de asemenea premiată. Această carte a reprezentat debutul lui Costi Gurgu, a primit premiul Alexandru Odobescu pentru cel mai bun debut în anul 2000, iar în 2001 a primit premiul Vladimir Colin pentru cea mai bună nuvelă science fiction.
Credit art Alex Ruiz – Future Harbor
