Asteroizii sunt fragmente provenite din coliziuni care implică planetesimale. Fiecare dintre ele este o piesă de puzzle care îi poate ajuta pe astronomi să descopere istoria Sistemului nostru Solar. Una dintre eforturile cheie în știința asteroizilor și a Sistemului Solar este determinarea asteroizilor care au avut aceleași corpuri părinte, ceea ce poate ajuta la iluminarea istoriei generale a Sistemului Solar.
În 2020, nava spațială Hayabusa2 a Agenției Japoneze de Explorare Aerospațială (JAXA) și-a încheiat misiunea principală, returnând pe Pământ mostre ale asteroidului Ryugu. În 2023, OSIRIS-REx a NASA și-a încheiat, de asemenea, misiunea principală, returnând pe Pământ mostre ale asteroidului Bennu. Oamenii de știință din laboratoarele din întreaga lume au studiat aceste mostre și au descoperit câteva surprize.
Eșantionul Ryugu conținea uracil, unul dintre cele patru nucleotide ARN esențiale pentru viață așa cum o înțelegem. Această descoperire indică faptul că asteroizii ar fi putut juca un rol în livrarea materiilor prime pentru viață pe Pământ. Eșantionul Bennu conținea propria surpriză. Conținea compuși fosfatici neașteptați, ceea ce sugera că ar putea fi o așchie dintr-un corp mic și antic, cu un ocean.
Aceste descoperiri arată cât de complecși pot fi asteroizii și că sunt mai mult decât niște simple bucăți de rocă spațială.
Noi cercetări publicate în The Planetary Science Journal arată că Bennu și Ryugu provin din același corp părinte. Ambele provin din familia de coliziune Polana din centura principală de asteroizi (MAB) dintre Marte și Jupiter. A fost nevoie de mai mult decât un studiu de laborator al probelor pentru a confirma acest lucru. JWST a jucat, de asemenea, un rol important, obținând spectre atât în infraroșu mediu, cât și în infraroșu apropiat de la ambii asteroizi.
Polana este mult mai mare decât Ryugu și Bennu, având un diametru de aproximativ 55 km. Bennu are un diametru de aproximativ 500 de metri, iar Ryugu are un diametru de aproximativ 850 de metri. Polana este foarte întunecată, cu un albedo de doar 0,045, și este un asteroid carbonic de tip F, un subgrup al asteroidului de tip C, mai comun.
Cercetătorii cred că, după coliziunea care i-a generat, Ryugu și Bennu au fost împinși în afara orbitelor lor apropiate de Polana de gravitația imensă a lui Jupiter. Drept urmare, cei doi asteroizi mai mici au fost modificați de apropierea lor de Soare.
Există unele diferențe între cele trei, în special în ceea ce privește adâncimea și lățimea caracteristicii de 2,7 μm. Această caracteristică indică minerale hidratate sau minerale purtătoare de apă și le transmit oamenilor de știință ceva despre istoricul alterării termice și apoase a unui asteroid. „Diferențele de adâncime și lățime ale caracteristicii de 2,7 μm sunt mai proeminente între Polana și Ryugu decât între Polana și Bennu. Cauza acestei diferențe este incertă, dar ar putea fi cauzată de localizarea în planetesimalul timpuriu sau de efectele meteorizării spațiale. În mod similar, Polana este posibil mai veche decât Bennu și Ryugu și, prin urmare, ar fi fost expusă impacturilor cu micrometeoriți pentru o perioadă mai lungă. Acest lucru ar putea schimba, de asemenea, aspecte ale suprafeței sale, inclusiv compoziția sa”, susțin cercetătorii în articolul lor publicat în „The Planetary Science Journal”.
Diferențele ar putea proveni și din diferențele dintre corpul-mamă. „Diferențele de hidratare dintre Bennu și Ryugu nu înseamnă neapărat că provin din corpuri-mamă diferite. Diferențele dintre Bennu și Ryugu de dimensiuni similare s-ar putea datora deshidratării parțiale a corpului-mamă din cauza încălzirii interne. Dacă Bennu provine din materialul de suprafață, iar Ryugu din materialul interior, impactul corpului-mamă ar produce straturi diferite de compactare, ceea ce ar determina ca acestea să aibă macroporozități și niveluri de hidratare diferite”, scriu oamenii de știință, potrivit universetoday.com.
În concluzia lor, autorii afirmă că, în ciuda diferențelor, sunt încrezători că toate cele trei corpuri au același corp-mamă.