Viața abundă în univers. Din toate direcțiile. Toate dimensiunile. Universul însuși e un sistem viu, însuflețit de parametrii săi, de fenomenele, câmpurile, forțele, informația conținută, energia și materia care îl compun.
Pământul, planeta pe care o locuim, e un super organism viu, inteligent, cu conștiință de sine și stări emoționale. Prin extrapolare, toate particulele fundamentale din modelul standard sunt entități vii care pulsează, vibrează, construiesc structuri complexe, fiecare din ele conținând informația întregului univers.
Orice punct material, orice quanta de energie sunt vii, au viață.
Viața biologică, pe de alta parte, este o evoluție subtilă, firească, a materiei. Superior aranjată (sau cel puțin diferit) (sau altfel) și organizată, fiind răspândită pretutindeni, în toate galaxiile. Pe Pământ, viața biologică a fost cărată de praful cosmic, de meteoriți de vizitatori ale altor lumi și care au aterizat aici. Specia umană nu e un produs pur al evoluției biologice pământene, împachetarea multidimensională a ADN-ului și conținutul său fiind un amestec de instrucțiuni genetice colectate de la diferite specii și de pe diferite corpuri și obiecte fizice din spațiul cosmic. Oamenii s-au născut și au crescut (în sensul de evoluat) în alt sistem stelar al Căii Lactee (multă vreme s-a crezut că acest lucru s-ar fi petrecut pe planeta Venus, dar nu) și abia apoi au colonizat Pământul… Un fapt confirmat de întreaga configurație fizică și morfologică a corpului uman, atât de diferită de cea a restului speciilor pământene și ajunsă la stadiul pe care-l știm în doar câteva sute de mii de ani. Or, conform regulilor biologice, extrem de riguroase, o schimbare mai mare în lanțul evolutiv se petrece în câteva zeci de milioane de ani, iar una majoră în aproximativ 100 de milioane de ani.
Deși nu-mi place să fac referințe și trimiteri bibliografice, de data aceasta amintesc cartea non-fiction a britanicului Alan F. Alford, „Gods of the new millennium”, best seller încă de la apariția sa în 1996, editată și răseditată, și care aduce tot felul de dovezi cu privire la afirmațiile de mai sus.
Viața abundă peste tot în univers fiind o consecință a creșterii entropiei, conform legii a doua a termodinamicii.
Piesa muzicală cu acelalși titlu a fost prezentată în primă audiție la Bușteni în programul lucrărilor ale Romcon 2025.