Lucrare distinsă cu premiul special, la Concursul Național de Proză Scurtă Helion 2016. În șaizeci de ani, stratul protector al piciorului blocului turn se fisurase și, deși la suprafață nu mai văzuse nimeni marea de ani de zile, în…
Conform prezicerilor, mai erau douăzeci de ani, atunci când mama m-a adus pe lume. Fix cât împlinise, la rândul ei, cu o zi mai înainte. Nașterea mea a coincis cu o veste destul de importantă. Din motive evidente, eu nu aveam de unde s…
De când eu și soția mea ne-am deschis agenția matrimonială, am avut de-a face cu o mulțime de oameni care mai de care mai ciudați. În cea mai mare parte, femei. Femei cu așteptări nerealiste, femei care nu se vor căsători niciodată, ch…
Lucrare distinsă cu mențiune, la Concursul Național de Proză Scurtă Helion 2016. Tudor, elev obișnuit al unui colegiu la fel de obișnuit se pomeni într-o dimineață ales să citească o scrisoare anonimă, primită în cutia poștală a ca…
1. Laura Frecam menta în birou, legănându‑mă în scaunul de lemn cu spătar înalt, ca un jilț medieval. Trecuseră șaizeci de zile de la ultimul caz mai serios. De atunci, doar mărunțișuri: bărbați infideli, femei infidele și de la cap…
Între Auburn și Newcastle, mergând la început pe un mal al râului, iar apoi pe cealălalt, drumul ocupă tot spațiul unei trecători, fiind pe jumătate tăiat din marginea dealurilor, iar pe jumătate construit din bolovanii aduși acolo din…
17 decembrie 1989, ora 19,15. Lângă catedrală.
Lucrare distinsă cu premiul I, la Concursul Național de Proză Scurtă Helion 2016. Omul coborî pe Ghanymondo imediat după recalibrarea efectuată la bordul Stației Orbitale. Călătoria prin Tunelul Interstelar fusese foarte scurtă – în…
Știam că exista un moment în viața fiecărui om în care acesta dispărea subit. Și nu, nu vorbesc despre moarte, ci despre ceva aproape la fel de misterios. Exact în momentul în care un om împlinea 75 de ani, dispărea. De parcă... de par…
Motto: Întotdeauna ajungem în locul unde suntem aşteptaţi.
I se plimbau prin minte cuvinte fără înțeles, în vreme ce-și seca țigara. Canapeaua veche, prăfuită, care probabil că se tranformase cu anii într-un depozit de amintiri fluide, scârțâia ritmat de fiecare dată când se întindea să scrume…
O poveste comunicată de un medic — Cât este ceasul cu exactitate? Doamne sfinte, prietene, de ce tot insisti? Cineva ar putea spune, dar de ce să ne facem probleme, că este vremea de mers la culcare. Nu este aceasta de ajuns? Dar, u…
Se folosesc, îndeobște cuvinte ca: apostolat, sacrificiu pe altarul…, pionierat, devoțiune dusă la extrem. Vorbe. De la ultima ceartă, monstru, cu directorul, cu șleahta de asistente revoltate, cu anestezistul ce privea eforturile m…
Avea tot ce îi trebuia pentru un dram de fericire: o dimineaţă însorită de septembrie, aer curat şi o cafea aburindă... Şi multă-multă linişte! Se miră încă o dată cât de apăsător poate să devină un loc totuşi izolat şi slab populat câ…
Nici nu se putea spune că erau lăcuste. Asta chiar dacă primul om care le-a văzut cum aterizează pe câmpul de trifoi de lângă fermă așa le-a numit: – Un roi de lăcuste, domnule! – Lăcuste, în perioada asta a anului? Deși sun…
Lucrare distinsă cu premiul al II-lea, ex aequo, la Concursul Național de Proză Scurtă Helion 2016. Prima dată când a auzit despre existența unui robot care scrie ficțiune, Pat T. Knight, autor de succes de romane polițiste, a râs. …
Mititelu a împins prea mult degetul, odată cu scândura, spre abric, iar ferăstrăul, harști! i-a tăiat degetul arătător. S-a adunat tot atelierul ca la urs. L-au tamponat, l-au pansat. În scurtă vreme nu l-a mai durut, parcă degetul nic…
Un bărbat a ieșit din întuneric și a pășit în micul cerc luminos făcut de focul nostru de tabără și s-a așezat pe un bolovan. -Nu sunteți primii care explorează această zonă, a spus el pe un ton grav. Nimeni nu a contrazis această af…
1. Frank Morzuch Pe Helga a văzut-o prima dată la o petrecere stu-dențească. Ea a stat în permanență cu spatele la el și el a trebuit să se îndrăgostească așa cum a putut. Apoi lucrurile au decurs mai ușor. Helga avea o prietenă pe nu…
“Abia dacă întrecusem în înălţime genunchiul tatei, când m-a luat cu el, într-o dimineaţă, pe joncă. Ţin minte cât de rece era aerul şi cât de frumos mirosea ceaţa care se înălţa de pe mare, gălbuie, a scorţişoară, iar barca era doar l…
Prima poveste Mă săturasem să mai caut locuri de muncă, să mai merg la interviuri, să cutreier metropola pentru un amărât de job. Banii de pe donarea sângelui, a părului, unghiilor s-au dus. Ajutorul de șomaj nu mă ajuta deloc, nici m…