Nuvele și romane în foileton.
Încăperi albe ca zăpada proaspătă deschizându-se una în altă precum sălile dintr-un muzeu fantomă. Singurul care nu părea să se sature vreodată de aceste privelişte era arhitectul; părea să se îmbete cu puritatea acelei goliciuni. —…
Castelul părea o bombonieră uriaşă cu capac închis; un ovoid alb pe pânza neagră presărată cu sclipiri de aur, argint şi azur a spaţiului. Broderia de crevase, crestături şi teşituri ce străbătea suprafaţa putea sugera un model artif…
Un depozit de marfă fusese golit de conţinut; grinzile de metal, benzile rulante de transport, podeaua din plastic tare albastru, zidurile gri ce imitau stânca — toate arătau pustiite şi reci, lipsite de scop. Cavitatea nu fusese săp…
Eventual totul redevine rutină şi aşa reuşeşti să depăşeşti evenimentul. Iar ea avusese parte de prea multe evenimente. Îi găsiseră soţul foarte repede; ar fi fost imposibil altfel; nimeni n-avea cum să se ascundă pe un fus în spaţi…
Bătăile inimii bebeluşului se auzeau amplificate în creierul ei. Căştile estompau orice alte zgomote, inclusiv cele ale propriului ei ritm cardiac; doar indicaţile echipajului nu puteau fi anulate prin intermediul dispozitivului de f…
Cap.1 Exodul cetățenilor tineri în străinătate diminuase populația orașului Piatra Neamț de la o sută de mii de suflete la zece mii, moment în care mai marii urbei căzuseră de acord să apeleze la Agenția Spațială de Muncă pentru re…
(urmare din numărul precedent) După un timp, Amanda și-a revenit. Ne-a rugat să o dezlegăm, ceea ce am și făcut. S-a așezat lângă noi și a mâncat liniștită. David încă mai spera. Eu însă bănuiam că avea să fie doar o ameliorare trec…
Culoarul lung se încheie cu un perete alb. În stânga lui, ușa culisează lateral și pășesc în încăpere. Doi gardieni vigilenți, cu chipuri posace, mă escortează până la capătul îndepărtat al mesei. Mă așez calm. Încheieturile mâinilor î…
Burlesca matriceală sefisto-gomanaonă cuprinde la sânul ei, cu drăgălăşenie şi nesaţiu băieţi spilcuiţi, spilcuiţi sadea care tembelizează naţiunea la tembelizor şi tot felul de malagambiști literari care, ieşind din toate găurile sp…
Capitolul 2 Un cinefil înrăit Reședința 55, cum mai era numit ansamblul de clădiri de laRyonsong, era locul cel mai iubit din țară de către Liderul Suprem. Multă lume credea că ținea la ea numai datorită luxului, care era exorbita…
Capitolul 1 Tancuri la frontieră — Și cum te simți în cel mai bun tanc din lume, tovarășe locotenent? întrebă colonelul Petrovski, uitându-se dintr-o parte la tânărul locotenent de lângă el. Locotenentul Volodea Primakov privi c…
Sunt mulţi. Şi fani şi scriitori. Asa-şi zic ei, fani şi scriitori. Unii privesc cu greaţă înspre scriitorul de science fiction împătimit şi talentat iar ceilalţi se dedau la acte dictatoriale şi autoritare arestând reviste sau hălci d…
Romanul se continuă de la Omul vălurit (XVII). Modernitatea, arestată de filozof cu eleganţă şi perversitate, este un construct iluzoriu, așa să știți. Această afirmaţie nu diminuează construcţia filozofului, desigur, ne-a zis într-o …
Romanul se continuă de la Omul vălurit (XVI). Era un anotimp incert. Mă întorsesem din Kimballa unde încercasem să pătrund sensul lucrurilor fiind convins că mai toţi kimballanienii erau doar construcţii matematice puse la cale de aca…
Romanul se continuă de la Omul vălurit (XV). Baronul Buklagabo s-a arătat pe deplin entuziasmat şi i-a dăruit împăratului o făptură fabuloasă care semăna leit cu sfioasa armelină din comitatul Exxom. Făptura era născută din sângele fe…
Romanul se continuă de la Omul vălurit (XIV). – Dar cine mi-a furat stickul? Extratereștrii, lunatecii, marțienii?! Care mi-ai șparlit ideile, ficțiunile, scenariile, eseurile, gândurile și strategiile vălurite și văluritoare? Nu știț…
Romanul se continuă de la Omul vălurit (XIII). Aşa cum miliţiile nordicelor sunt gata, gata să facă harcea-parcea liniştea popoarelor acvatice fără însă ca să știe de ce. Tunurile cu apă domolesc elanul şi fac bine puseurilor mistice,…
Romanul se continuă de la Omul vălurit (XII). – E chiar miezul nopţii! strigă Marmeidillah, peştoaica peştoaicelor. – Ora pofticelelor! se prosti pisica de mare din inima sudicelor. – Curva tot curva! La ce să se gândească ea?! morm…
Romanul se continuă de la Omul vălurit (XI). Ei şi? Cântecele de sirenă, perverse şi înşelătoare, ideologiile prăfuite şi tămâierea ar putea fi oare pericole pentru noile forţe de navigaţie? Fervoarea cruciadei acvatice le va arde căc…
Romanul se continuă de la Omul vălurit (X). * Aşa-i la îmbulzeală. Fiinţele fabuloase-şi cereau dreptul de-a fi luate în seamă. Urlau, mamă ce mai urlau. Răcneau de mama focului. Îşi fluturau aripioarele electromagnetice, uite-așa. S…
Continuare de la Veneția Roșie (4/5) 5 Vandek smulse un sertar dintr-un birou şi-i aruncă tot conţinutul pe podea, dar găsi numai documente şi nimicuri cu valoare sentimentală. Într-un perete fără fereastră se afla o uşiţă de lemn ce…