Pe picioare de metal, printre dunele fărâmicioase, Turnul de Obsidian traversează orizontul fără de sfârșit. Înaintea și în urma sa, cetățenii a o sută de imperii mărșăluiesc în gemete de extaz, eliberați într-un final de chinul de…
Încăperi albe ca zăpada proaspătă deschizându-se una în altă precum sălile dintr-un muzeu fantomă. Singurul care nu părea să se sature vreodată de aceste privelişte era arhitectul; părea să se îmbete cu puritatea acelei goliciuni. —…
Stimate domnule Prunariu, Excelența voastră, Vă scriu din nou, întrucât de două zile a mai intervenit ceva. Și programul meu, și al altora probabil, a fost afectat de un nou eveniment. Vă interpelez în calitatea dumneavoastră de amb…
Kathleen Nakahoo Athabaska, Alberta (Canada) Mamă, de ce sunt considerată la școală „prima națiune”? Toți copiii mă ocolesc. Chiar și băieții... Pentru că și eu sunt „prima națiune”, fac parte din Athabaskan, tribul Chipewy…
Am spus de multe ori că mă voi opri. Dar nu a fost să fie așa. Obiceiurile mor greu. Mă uit la Rebeca și nu pot închide un ochi. M-aș uita întreaga zi, fără oprire. Desface capsele într-un fel anume. Pe rând, manierat…
Toți priveau răbdători ecranele uriașe din fața lor. Pe cel mai mare, situat la mijloc, era o hartă a globului cu miliarde de luminițe aprinse pe toată suprafața terestră. Celelalte ecrane indicau traficul, numărul de mesaje …
Castelul părea o bombonieră uriaşă cu capac închis; un ovoid alb pe pânza neagră presărată cu sclipiri de aur, argint şi azur a spaţiului. Broderia de crevase, crestături şi teşituri ce străbătea suprafaţa putea sugera un model artif…
În această poveste scurtă, horror, Silviu ajunge la capătul răbdării atunci când mătușa Cordelia insistă că acesta trebuie să facă o schimbare în noul an. * ”New Year, New Me!”, strigă mătușa Cordelia, din ce în ce mai enervantă, c…
Coioșii de pe Albeyon Pe Albeyon coioșii ies ca ciupercile după ploaie. Eu nu sunt o pacifistă activă, dar există și am auzit de indivizi care luptă pentru drepturile coioșilor, punându-și, nu de puține ori, viața în primejdie. Pe …
Știam că venise toamna; oricum, nu conta foarte mult, pur și simplu știam și asta era cel mai trist: faptul că urma să fie ultima toamnă dacă nu îmi salvam lumea. Lângă casa noastră, numărul 117, umbrele se lungeau pe gazon iar păs…
Breitmeier intră în clădirea gri, unde se afla studioul de realitate virtuală. Pe etaj pâlpâiau câteva lămpi cu gaz. Era timpul ca un robot de la administraţia clădirii să apară. Își scutură zăpada de pe cizme și păși în spatele șefu…
Aproape că mă rătăcisem prin tunelurile subterane până să ajung la poarta departamentului. După pasarelele de tungvort, gardienii tot mai răzleți nici măcar nu știau precis dacă destinația mea există cu adevărat. - Ne pare rău, nim…
Dintr-o dată, absolut pe neaşteptate, a venit primăvara. Asta era probabil explicaţia veseliei prosteşti ce mă cuprinsese subit. Pe de altă parte, chiar nu cred că e ceva cu totul normal să te trezeşti dintr-o dată vesel, aşa cu…
Pe planeta Quirq cameleonii au șase picioare. Se deplasează în ritm de polcă 1, 2-3! De două ori 1, 2-3. Se hrănesc cu muguri de cactus, gândaci curcubeu și țânțari convoluți. Au o evoluție și funcție cognitivă medie. Nu sunt primejd…
Povestea Porumb a apărut în numărul 3-4/2020 al revistei Helion tipărită, la secțiunea Laborator SF. Această poveste scurtă horror îl urmărește pe Marius, un tip pierdut printre satele din România și întâlnirea lui cu un băiat mister…
Stimate domnule academician inginer Dorin Dumitru Prunariu Vă scriu în calitatea dumneavoastră de președinte al COPOUS, forul din cadrul ONU care se ocupă de activitățile spațiale. Doar dumneavoastră aveți competența și, sp…
Asta mis io dar cu ceva tinp în urmă. Vo trei anii. Când nu ieram chiar aşa de făcut ca akuna, erammmai salb .Dantr-e tinp ma-m mai unflat că am mers la sală să trag de fiare la sală. Da mă, poate că nu ştiu să scriiu a…
ORIGINIS Antoaneta Antonov — Dronă, dronă! strigă bărbatul. Iuno, lasă-te jos! Femeia se execută rapid, aplecându-se peste răsadul de roșii și ascunzându-și astfel sarcina sub stola largă, bleu. Aparatul se…
– Povestirea lui Charlie – „Pe când am sosit în acest oraș uitat de lume, ca și Moro care a ajuns în Arvon, era toamna târziu, cam pe vremea când sufletul se hotărăște să te părăsească și mă gândeam constant dacă aici îmi pot găsi…
Poveste horror scurtă citită în cadrul întâlnirii Clubului Helion din data de 6 noiembrie 2020, despre cabana în care se refugiază o tânără fugită de acasă și fantomele care o bântuie. Ușa se trânti și viscolul împinse fulgii de z…
Marea tristețe Dumnezeu a uitat de noi, spune trupul buhăit al fetiței înecate și, de undeva de sus, păsările cad răpuse de marea tristețe... Luminile celor câteva stele au încetat să pâlpâie. U…