Alexandra Bordas, în povestirea Ploaia din Kiar, ne duce până în anul 3419, când specia umană supraviețuiește miraculos tuturor cataclismelor imaginabile. Ne trezim așadar într-un decor postpocaliptic cu o ploaie care ucide și o tânără curioasă, rebelă, care simte că este mințită, nu doar de cei aflați în poziție de autoritate, ci până și de propria familie.

Deși intriga este verosimilă și tensiunea bine administrată până la final, mi-aș fi dorit o mai bună detaliere a relațiilor dintre personaje și mai multe informații despre cadrul în care se desfășoară acțiunea, despre istoria războaielor dintre soldații ploii și apărătorului orașului asediat, evitând astfel un deznodământ plauzibil, însă inconsistent.

Dintr-un viitor postapocaliptic sumbru, nemilos și întunecat, m-am trezit pe-o navă de reciclatori spațiali, deasupra Siberiei. Povestirea RRR, de Mihail Toma, are multă energie și dialoguri din abundență, purtate între un căpitan de navă pus pe șotii, un secund blazat, dar docil și computerul central cu accese revoluționare, poreclit, cum altfel, Comp.

În timp ce personajul principal se străduiește să încropească o serie de explicații pentru jurnalul de bord, nava este atacată de-un animal spațial nărăvaș. Succesiunea evenimentelor este savuroasă și nu te mai interesează, la final, dacă acțiunea este sau nu verosimilă, pentru că imaginile sunt mai mult decât suculente.

Misiunea cosmonauților reciclatori alternează cu presupusa importanță și solemnitate a operațiunilor:

„Să lăsăm generațiilor viitoare un cer curat, un cer fără șuruburi și table răsucite, fără containere pline de rahat chinezesc care să-ți mânjescă hublourile… Precum un cașalot imens, nava se rotește sub cârma mea fermă. Vom face încă o trecere pentru a ne asigura că nimic nu ne-a scăpat…”

Însă, în opinia mea forța textului rezidă în detașarea și optimismul de care căpitanul navei dă dovadă în fața provocărilor:

Mă extrag dintre cutii, cu compot de piersici curgându-mi pe cască:

– Facem un pic de atmosferă aici?

Tabloul este întregit de prezența lui Ștefan cel Mare și Sfânt pe cerul Rusiei atotputernice. Are vreo legătură cu gravitația, bobinele și condensatorii? Vă invit să descoperiți; vorba ceea:

-Biscuiți, oștenii mei!

-Biscuim, Măria Ta!

Ambele povestiri au fost publicate în numărul 70 al Gazetei SF, ediția online a lunii ianuarie 2017.

Oricine poate scrie pe Helion Online. Mult succes!