1). Nopțile noastre la tropice, Marian Truță, Început de anotimp ploios la Ezary, Ed. Tritonic, București, 2017

Într-un scenariu postindustrial, o fată-vrăjitoare este salvată de niște muncitori abrutizați, la marginea unui lagăr de muncă forțată, care sfârșesc prin a o abuza. Tânăra intră sub protecția unui personaj cu sensibilitate și inimă mare, care-și propune să o salveze.

Povestirea are multe puncte forte, dintre care amintim:

  • Profunzimea personajelor și, implicit, a relației de iubire care se înfiripă între salvator și fata salvată;
  • Densitatea atmosferei distopice;
  • Frumusețea estetică a unor pasaje încărcate de lirism, din care exemplificăm: În jurul lui creștea o junglă agresivă, rece și umedă, arbori încrucișați, câți arbori, atâtea gânduri satanice se ițesc din pământ, toată groaza și putoarea infernului își fac loc bolborosind pe sub scoarța fantasmelor vegetale, aparent încremenite, aparent legate pe sub crustele înșelătoare ale mlaștinilor din jur. (p. 13);
  • structura narativă neconvențională;

 

2). Pământ alternativ, Marian Truță, Început de anotimp ploios la Ezary, Ed. Tritonic, București, 2017

Povestirea începe în registrul clasic al unei istorii alterative, pe un Pământ prins în febra celui de-al doilea război mondial, la puțin timp după bătălia de la Stalingrad. Un savant prezintă ofițerilor SS un plan de câștigare a războiului, deși, în mod aparent inexplicabil, armatele Reich-ului se apropie iarăși de Moscova, în pofida campaniei încheiate dezastruos în iarna lui 1942.

Finalul mi s-a părut în scădere de miză față de premisele de la care pleacă povestirea. Mă așteptam la confruntări mistice între SS-iști și salvatorii închipuiți, din umbră. Autorul are, însă, o altă opțiune, care ține mai degrabă de miturile creației. Dacă a fost sau nu inspirată alegerea sa în ceea ce privește deznodământul, vă invit să descoperiți.

 

3). Fire ascunse, Daniel Timariu, Gastro Noir (antologie), Ed. Tritonic, București, 2018

O nuvelă specifică stilului în care Daniel Timariu își construiește universul narativ: ritm alert, personaje dinamice, replici tăioase ori sarcastice, după context, intrigă ce stârnește curiozitatea.

În textul de față, doi investigatori analizează, de la distanță, misterul uciderii unui patron de restaurant. Circumstanțele crimei sunt neobișnuite, prezentate cu talentul unui scenograf, asezonate cu delicii gastronimice, specifice colecției din care nuvela face parte. Exemplificăm: Gulaș de Szeged, din carne de mânzat, cu tulpini de țelină, în loc de rădăcină și cu cartofi mici, sferici în loc de cartofi tăiați. (p. 217). Să-ți lase gura apă, nu alta, așa cum este și textul lui Daniel Timariu, înțesat de replici suculente și scene amuzante, chiar dacă amplasate într-un decor mai mult sau mai puțin morbid.

Finalul este unul complex, structura textului și a dialogurilor, elaborată, până și interlopii au o prezență sofisticată. Un text în care se simte migala, atenția la detalii și mâna unui scriitor sigur pe tehnica sa.

 

4). O pungă de alune tăvălite, Anamaria Ionescu, Gastro Noir (antologie), Ed. Tritonic, București, 2018

Suntem introduși direct în atmosfera povestirii printr-un început abrupt: într-o dimineață geroasă, un bătrânel este găsit mort pe-o bancă banală-ntr-un parc. Alături, legiștii descoperă o pungă de alune, apoi, o rețetă și alergii letale: Stai să vezi. Nu e vorba de orice fel de alune. E o dugheană pe lângă Obor. Oamenii ăia cumpără alune crude și le prăjesc într-un amestec de piper alb, chimen, zahăr, unt și nu mai știu ce. (p. 85, 86)

Un text suplu, elegant construit, în jurul unor personaje credibile, bine individualizate. Intriga, este, de asemenea, închegată, la fel și locul unde se desfășoară conflictele, de cele mai multe ori letale. Mi-a plăcut, de asemenea, titlul și modul în care acțiunea baleiază după o logică specifică relațiilor dintre mafioți și asasini.

 

5). Povestea omului picat din lună, Dan Ninoiu, Colecția SF Pavcon.ro

Într-una din nopțile răcoroase ale unei interminabile vacanțe de vară, Moș Petrică, pensionar cu acte în regulă, sucește mințile unor copii îmbrobodiți cu vapori de vodcă și bere, despre aventurile unui om ajuns pe Lună în perioada interbelică.

Avem de-a face cu o excelentă povestire de atmosferă; cadrul narațiunii este pregătit cu acribie, întrecută doar de componenta lirică. Povestea în poveste se derulează după o logică armonioasă a narării, iar intriga se întrupează în forma unui jurnalist bucureștean trimis de redacția avangardistă să documenteze tradițiilor folcorice ale Buzăului, în anul de grație 1935.

Dan Ninoiu reușește în povestirea de față să valorifice mitic un timp aparținând istoriei contemporane, procedeu pe cât de original, pe atât de ingenios și insolit. Anul 1935 este anul în care Dumnezeu i S-a arătat ciobanului Petrache Lupu, la Maglavit. Prin istorisirile lui Moș Petrică autorul face referire la Minunile Maglavitului, stârnind astfel în cititor pasiuni mistice. Tehnica e una insidioasă, iar efectul: extatic. Cel puțin pentru cititorii în căutare neobosită a indescriptibilului sense of wonder care conferă SF-ului rost și menire în această nemiloasă lume literară suprasaturată de idei și concepte voit inovatoare.

Oricine poate scrie pe Helion Online. Mult succes!