Pentru luna octombrie am pregătit lecturi din Gazeta SF, Fictiuni.ro și Tor:

1) Poluare – Alexandra Gold, Gazeta SF

Un profesor burlac de matematică își duce traiul banal într-unul din sectoarele poluate ale Metropolei. În drum spre lucru are parte de-o interactiune cețoasă cu o siluetă masivă, învăluită de mister și vălătuci de fum, evitând în ultima clipă să fie accidentat de-o mașină care strânge gunoiul.

Deși este scrisă cursiv, nu avem parte de acțiune, personajele sunt abia schițate, nu au corporalitate, singura tensiune a textului e reprezentată de aspectul dezolant al periferiilor Metropolei. Aș fi preferat să deduc acest lucru din întâmplări cu personajele, în loc să fie descrise împrejurimile urbane în timp ce, cu subiecții acțiunii, nu se întâmplă practic aproape nimic.

2) Mânie și prejudecată – Ovidiu Bufnilă, Gazeta SF

Doi detectivi investighează furtul unor statui de care s-au îndrăgostit… pereții. Textul e prea scurt, n-am  înțeles ce este cu extratereștrii, sunt de vină sau nu câmpurile magnetice, de ce au clădirile emoții? În opinia mea, povestirea ar fi trebuit să ofere mai multe detalii.

3) Salvați-mă, sunt celebru! – Antoaneta Antonov, Gazeta SF

Un superstar intergalactic se plimbă însoțit de cățelul Max într-un turneu de promovare a serialului al cărui actor principal este. În afară de faptul că este familist aflat la a doua încercare, că își divinizează câinele și își tratează cu scârbă admiratoarele, n-am aflat nimic. Personajul principal suferă neverosimil și fără oprire sub povara propriei popularități, un fel de Johnny Bravo pe dos, asaltat în permanență de femei dornice să-l aibă în pat.

Textul nu are practic intrigă, ritmul narativ este plat, fără emoție, înțesat de stângăcii și cacofonii precum:

După cum bine știți, am fost remarcat încă de la începutul carierei mele de actor pentru că, acesta-i adevărul, sunt un bărbat frumos: ochi albaștri ca cerul senin de primăvară, buze senzuale ca o căpșună coaptă timpuriu, corp atletic de Adonis.

„Simt cum mă inund toată doar când îți întâlnesc privirea albastră ca cerul senin de vară…”

Secretara s-a uitat la mine cu ochii căscați, realizând dintr-o dată că Max, ca orice ființă vie, face căcuță zilnic.

— Ce ne facem? a întrebat ea îngrijorată. Nu știe să facă la baie?

De îndată ce mi-am făcut apariția în bar, s-au animat ca niște iepuroaice în călduri, toate arătându-mi în ce bune relații se aflau cu dentistul lor.

Mulțumesc mult, a șoptit, privindu-mă cu niște ochi umezi de căprioară gestantă.

4) Reset, Ștefan Decebal Guță, Gazeta SF

Personajul principal se trezește în mijlocul unei încleștări pe viață și pe moarte cu o serie de indivizi zombificati; moare de câteva ori în acest proces, ucide și este ucis. Începutul povestirii pare promițător prin dinamismul și realismul scenelor, din păcate avem de-a face cu încă o altă relatare a unei apocalipse din cele văzute la televizor, pentru că:

– acțiunea se petrece undeva între Seattle și LA, bine că nu direct pe platourile de filmare de la Hollywood

– personajele, abia vreo două individualizate în măcelul generalizat, nu poartă decât nume americane (James McNeill, Alistair Horton)

– sunt nelipsite ingredientele facile ale decorurilor americane specifice oricărui film comun de acțiune: pușca și camioneta

– până și replicile sunt decupate din perorațiile personajelor întâlnite mult prea des pe micul ecran, cum ar fi:

Mă controlez și-l întreb printre dinți, fierbând în propria-mi furie:

— Zi-mi, de ce să nu te omor acum? Aici și acum, un glonț în cap? De ce nu, nenorocitule?

sau

— Nu trebuie să mă crezi, dar ești dispus să riști ultima speranță a umanității?

– pasaje întregi sunt înțesate de: monitoare, camere de supraveghere, ecrane. Posibil neintenționat, sunt copiate cu totul secvențe văzute pe la televizor, descrise de-a dreptul în text:

Pe peretele din dreapta, un ecran uriaș arată o hartă a Pământului, plină de puncte mici și roșii care clipocesc intermitent. În toate filmele pe care le-am văzut, luminițe roșii înseamnă ceva de rău și la cum mi-au mers lucrurile de când m-am trezit sub camion, nu părea că are cum să fie ceva de bine.

Finalul recuperează în ceea ce privește miza povestirii, însă cred ca ar fi benefică o eliberare de sub povara clișeelor cinematografice. De asemenea, mi s-a părut obositoare folosirea abundentă a timpului prezent, precum și o serie de stângăcii de genul:

Se uită la mine și simt cum îmi vine s-o joc în picioare.

Nu mă pot controla și totuși mă coordonez foarte bine.

Cred că, dacă era lângă mine, l-aș fi pocnit până-n originile sale ancestrale.

5) Fascinatio letalis, Aurelia Chircu, Gazeta SF

Asistăm la o complicată intrigă cu vampiri, pe fundalul unei frumoase idile între un conte și mireasa lui, fiica unui părinte chefliu și adulterin. Mi-au plăcut personajele, vampirii, elementele supranaturale sunt administrate pedant, scriitura este elegantă, cu atenție la detalii, deși, recunosc, a trebuit să recitesc anumite pasaje pentru a reține toate relațiile de familie.

Mi-a plăcut textul și îmi doresc să mai citesc despre bătrâni vampiri telepați, vrăjitori discreți ai rănilor rubinii, plasate auster pe gâtul victimelor.

6) Amețeala, Dănuț Ungureanu, Fictiuni.ro

Un cuplu asistă la încercarile unui temerar de a se desprinde cu un satelit meteorologic de pe un turn în căutarea unor misterioși cosmonauți, pierduți printre carcasele metalice ale unei stații orbitale.

Ideea este seducătoare, însă, deși nu avem parte de prea multă acțiune, mi-aș fi dorit mai mult lirism. Elementele constitutive ale povestirii sunt echilibrate, cu toate acestea cred că un accent mai mare asupra tensiunii și periculozității explorării spatiale ar fi sporit veridicitatea intrigii.

7) Decablat, Marian Coman, Fictiuni.ro

O grupare obscură naufragiază pe o insulă pustie, cu dorinta revanșei, recuceririi a ceea ce au pierdut sub asaltul și tirania Mașinii. Aflăm că toți fugarii au Semnul, mai puțin un băiețel cuminte, care ascultă de bunici și părinți, însă este persecutat de ceilalți copii pentru că este singurul fărăă Semn.

Deși restrânsă ca dimensiune, povestirea mi-a plăcut atât prin creionarea veridică a personajelor, cât și prin administrarea verosimilă a intrigii. Finalul este deopotrivă liric ți filosofic, trimițând către un soi de mit cibernetic al Peșterii lui Platon, încheind astfel, cu o interesantă tensiune simetrică, un text reusit.

8) Angel of the Blockade, Alex Wells, Tor

Nata este un traficant ce primește într-o zi o comandă pentru livrarea unei încărcături de 2.800 kg către o stație orbitală în afara Imperiului. Prezența dubioasă a intermediarului o determină să solicite dublul unei sume oricum exorbitante, însă tariful este acceptat.

La scurt timp după preluarea mărfurilor de contrabandă, se trezește cu doi pasageri clandestini ce încearcă să deturneze nava, miza transportului fiind reprezentată de refugiații unei secte religioase.

Dincolo de impecabila gestionare a ritmului narativ, forța textului constă în elementele de hard SF cu care Alex Wells jonglează, fără ca povestirea să aparțină genului, fiind orientată mai degrabă către Space Opera. Elementele auxiliare ale navei, stațiile orbitale, scanner-ele planetare, prezența entităților non-umane și a inteligenței artificiale, recuzita specifică mineritului spațial, toate aceste elemente, și multe altele, întregesc un tablou captivant al unor aventuri în negura nesfârșită a cosmosului.

Oricine poate scrie pe Helion Online. Mult succes!