Întoarcerea acasă, Flavius Ardelean, Argosmagazine

O povestire încărcată de paradoxuri temporale sau lingvistice, parcursă cu dificultate. În opinia mea, o mai bună portretizare a personajelor și o minimă aplecare spre structurarea narativă a textului ar fi ajutat semnificativ în receptarea construcțiilor metaforice.

Deși mi-au plăcut pasajele înțesate de lirism, precum: Pe sub faldurile robei Barcagiului, băiatul simțea pești bătrâni scuturându-și solzii spre adâncuri; curent de apă încăleca curent de apă, țesătura oceanului frământa țesătura lumii, sau cele care denotă o remarcabilă tehnică de control al imaginilor, cum ar fi acesta: Au trecut prin străzi și alei modificate de bulgării de timp ce se adunau tot mai mulți, tot mai duri, în jurul trupurilor lor, preschimbând caldarâmul de scoici umede și trotuarul din plăci lungi de corali neteziți din cele mai vechi timpuri de locuitori pasageri ai Orașului; au împuns pasaje scunde cu capetele lor aplecate, atingeri de melc pe ceafa curbată; au pătruns în piețe în care țânțari clădeau imperii din sângele furat și coagulat în vânt; au trecut un pod peste un pod, până au ajuns la Grădina de Compost, cred că, în multe momente cheie ale povestirii, naratorul este copleșit de povara și de însemnătatea misiunii artistice asumate încă de la început prin motto, și anume de a descrie farmecul terifiant al contemplării abisului ce precede existența. Exemplificăm, în acest sens:

Cu chipurile pe jumătate luminate de focul din șemineu, toată acea viață încă nedevenită se ghemuia în sine și cei doi își vorbeau nevorbindu-și.

— Să fugim spre Golf, să o luăm pe Pod și să trecem dincolo. Acolo nu au cum să ne găsească.

— De unde știi?

— De la mama.

Fără o delimitare clară a elementelor alegorice de cele esențiale pentru minima arhitectură narativă, mă tem că textul riscă să-și piardă din forța semnificațiilor metaforice. Fără anumite ancore narative, care să ne determine să empatizăm cu personajele, să simțim oroarea nedevenirii acestora, paragrafe precum: În acea noapte au dormit pe bloc, îmbrățișați cu toții – el, ea, câinele și țestoasele din pântece, păsările din cap – cu toții sub o plapumă imensă, urmărind exploziile de culoare ale balenelor-nori la orizont, pe deasupra Golfului. El i-a povestit cât de straniu s-a simțit acel vis în tot corpul, cât de necunoscută i-a părut femeia de pe masa, riscă să-și piardă forța și vigoarea mesajului încapsulat adeseori într-un registru poematic copleșitor ca intensitate.

 

Cheie pentru pata oarbă, Diana Alzner, Argosmagazine

O povestire construită cu dibăcie în jurul personajului principal, un tip între două vârste, cu un job inedit, specific mai degrabă detectivilor particulari, specializat pe distrugerea de obiecte indezirabile. Tată devotat, preocupat de hobby-urile fetiței sale, se vede într-o bună zi în imposibilitatea de a-și duce fiica la balet, din pricina unei chei dubioase, cu care se pricopsește de la unul dintre clienții săi.

Povestirea își ia seva din paradoxuri temporale, tema nu e nouă, nici abordarea Dianei Alzner. Ce face textul acesta plăcut și ușor de parcurs este prospețimea și vigoarea personajelor, toate având noimă în economia generală a povestirii, de la fetița balerină, până la secretara cu care detectivul nostru își pansează rănile unei căsnicii eșuate. În ce măsură stârnesc reflexia considerațiile filosofice și existențiale de fundal, vă invit să descoperiți singuri.

 

Femeia care s-a îndrăgostit de un ac, Laura Sorin, Argosmagazine

Suntem provocați să deslușim misterul unei femei corporatiste angrenată într-un joc profesional competitiv, personaj care-și găsește la finalul fiecărei zile refugiul în studierea obsesivă a unui ac de cusut, pe care-l poartă mereu la reverul sacourilor specifice ținutelor business.

Echilibrul emoțional al femeii rezidă în contemplarea estetică a unui înger care dansează, seară de seară, pe vârful acului cu pricina, în intimitatea refugiului domestic: Îngerul dansa sau era el însuși un dans al lui Dumnezeu și mișcarea lui făcea firele covorului să crească vălurind precum iarba și florile din tapet să-și ia zborul prin cameră ca niște păsări parfumate și becurile veiozelor să se transforme în sori mititei, fiecare cu sistemul lui minuscul de planete.

Un text excelent, în care autoarea stăpânește de minune tehnica de contrast, atât prin alăturarea stereotipiilor seci, corporatiste, cu mirajul și căldura dansurilor supralumești ale finalurilor de zi, cât și prin contraponderea oferită de escapismul estetic asociat prezenței sidefii a îngerului la banalizarea prezenței masculine prin urâțenia apriorică adusă de către aceste, citez, creaturi rele, făcute ca și ea, din sânge, carne și vise.

Femeia care s-a îndrăgostit de un ac reprezintă o surpriză plăcută, deoarece urmăresc de ceva vreme eforturile autoarei de a configura un spațiu artistic propriu, în care să poată însufleți obiecte inanimate, precum casa sepulcrală din Prizoniera sau frunza empatică din Supraviețuire. Față de aceste ultime două povestiri publicate relativ recent în Gazeta SF, Femeia care s-a îndrăgostit de un ac aduce un plus consistent în ceea ce privește preocuparea autoarei pentru expresivitatea estetică a imaginilor. Lucru care, cu siguranță, va încânta ochii cititorilor.

 

Zbor de înger deasupra Therrei, Aurel Cărășel, Argosmagazine

Șeful unei echipe de prospectori selenari descoperă o stâncă formată dintr-un minereu deosebit de valoros, oricalcul, element găsit din abundență odată cu identificarea locului secret al Atlantidei.

Povestirea creionează cu succes simptomele lăcomiei umane, pentru că imediat după epica descoperire, prospectorii sunt preocupați să se omoare între ei, pentru obținerea exclusivității asupra prăzii.

Finalul este unul reușit, rezolvarea găsită de autor fiind una credibilă și inspirată. Abundența de mecanisme, dispozitive și mașinării selenare îngreunează puțin parcurgerea textului, însă hard-SF-ul își cere întotdeauna tributul, mai ales când este vorba despre construcții narative de calitate, cum este și cazul povestirii lui Aurel Cărășel.

 

Notă: toate povestirile au apărut în numărul 18, martie 2018, al revistei online SF Argos Magazine.

 

Oricine poate scrie pe Helion Online. Mult succes!