Golden Fool, traducere Ana-Veronica Mircea şi Antuza Genescu, editura Nemira, 2016, colecţia Nautilus Fantasy, 752 pag., ISBN 978-606-758-292-5

De scriitura lui Robin Hobb m-am îndrăgostit de la prima carte citită, Ucenicul asasinului. Autoarea – pe numele real Margaret Astrid Lindholm Ogden – ştie să pună într-un roman întocmai ce-mi place mie. Are descrieri lungi, poveşti, amintiri, legende, o abundenţă de adjective, adverbe – nu de dragul unui simbolism elitist, ci pur şi simplu pentru a descrie cât mai complet un cadru, permiţându-i cititorului să simtă că e acolo. Adăugând la toate astea un ritm lent, de poveste citită în prag de seară la gura sobei, pot spune că are (aproape) toate ingredientele menite să mă subjuge. Dacă s-ar întâmpla, cumva, să scrie şi hard-SF, m-ar cuceri pe vecie şi aş pune-o în fruntea listei de autori preferaţi, undeva unde să n-o atingă nimeni. Deşi…

Am devorat trilogia Farseer. E un fantasy ca oricare altul, aş putea spune. Cu o idee mai mult sau mai puţin originală, dar cu siguranţă bine adusă din condei. Am fost dezamăgit însă de final, a cărui explicaţie pur şi simplu nu stătea în picioare – rezolvarea facilă găsită putea fi folosită cu câteva sute de pagini înainte, fără să mai trecem prin trei volume. Totuşi, faptul că acele volume au fost superb scrise m-a îndemnat să cumpăr şi trilogia care o continuă, Omul Arămiu.

Prima carte a seriei, Misiunea Bufonului, reînnoadă firele cu evenimentele relatate anterior, acoperind cei cincisprezece ani care separă acţiunile. Asasinul pe care l-am urmărit crescând de la stadiul de bastard la cel de adolescent, apoi tânăr de nădejde al Celor Şase Ducate, a devenit acum un adult în plină vigoare, acrit de vreme şi retras departe de lume, asumându-şi un rol patern greu de intuit la el – mai ales că nu şi-l manifestă faţă de fiica reală, ci faţă de un străin.

Fostul Bufon revine să-l scuture din amorţeală şi să-l readucă în mijlocul intrigilor din Buckkeep, acolo unde regina văduvă Kettricken încearcă să-şi păstreze fiul – un prinţ ajuns la vârsta rebelă a adolescenţei – departe de ameninţarea Pestriţilor. Şi, după o misiune de salvare a tânărului Dutiful, FitzChivalry – ascuns acum în spatele numelui Tom Badgerlock, pentru a nu risca să aducă la lumină întrebări despre fantome ale trecutului – rămâne la castel.

Al doilea volum al celei de-a doua trilogii are în prim plan schimbările sociale, economice şi politice care pot aduce glorie Celor Şase Ducate sau, dimpotrivă, le pot arunca în haos. Cei legaţi prin Har cu animalele, deşi beneficiază de sprijinul reginei, sunt vânaţi fără milă de oamenii de rând, cu girul ducilor. Unii dintre ei ştiu că singura şansă a lor este să ceară direct sprijinul suveranei, dar alţii n-au încredere în promisiunile deşarte, ci caută răzbunarea. Ajutându-i făţiş pe cei cu Har, regina riscă să piardă sprijinul poporului. Opunându-se lor, pune în primejdie viaţa singurului ei fiu – înzestrat deopotrivă cu Har, cât şi cu Meşteşugul ce curge prin vinele descendenţilor casei Farseer.

Negustorii din Bingtown vin cu o propunere de întărire a relaţiilor comerciale, cerând în schimb ajutorul Celor Şase Ducate în lupta pe care o duc împotriva sălbaticelor State Chalced. Dar sprijinul poate aduce un război lung şi nedorit cu o naţiune cu care, până acum, fuseseră doar conflicte de mică anvergură.

Nevoia de alianţe politice o împinge pe regină să-şi dea acordul pentru o căsătorie între prinţul Dutiful şi Narcesca Elliania, moştenitoarea tronului vechilor duşmani ai Celor Şase Ducate, Piraţii Corăbiilor Roşii. Însă alianţa nu e ceea ce crede regina Kettricken. Viitoarele rude prin alianţă par a avea interese ascunse, iar provocarea pe care i-o lansează prinţului Dutiful îi pune acestuia viaţa în primejdie.

În tot acest cazan în care intrigile se amestecă sub bagheta unor zei nemiloşi, FitzChivalry/Tom Badgerlock caută să-şi găsească locul. Îi e dor de Molly şi de fiica lor, dar nu le poate arăta că trăieşte, pentru a le ţine protejate. Chade îi cere să-i adune prinţului un grup de oameni talentaţi în folosirea Meşteşugului, pentru a-i asigura protecţia. Firea sa capricioasă pune la grea încercare relaţia cu Bufonul – despre care află lucruri tulburătoare, relaţia cu fiul său adoptiv şi încercarea de a-şi găsi un suflet pereche. Pestriţii îl vânează. De unde se împăcase cu ideea unei vieţi retrase, care să-i permită să se stingă neştiut, departe de lume, acum se trezeşte că trebuie să ia din nou frâiele Celor Şase Ducate în mâinile sale.

În Bufonul de Aur, Robin Hobb nu se dezminte şi duce mai departe povestea lui FitzChivalry, la fel de complexă ca imagini şi trăiri sufleteşti, la fel de aventuroasă, la fel de umană. E o carte pe care am savurat-o în întregime, una care mi-aş fi dorit să nu se mai termine. Ştiu că ultimul volum al trilogiei mă va vrăji la fel de mult, pentru că, aşa cum am mai spus, autoarea scrie exact ce-mi place să citesc. Nu pot decât să sper că rezolvarea se va dovedi mai bună decât în precedenta trilogie, pentru a nu ştirbi din frumuseţea unei capodopere literare.

Oricine poate scrie pe Helion Online. Mult succes!