eugen-cadaru-domnul-tesla-copertaMisterioasa scrisoare a domnului Tesla – Eugen Cadaru
2017, editura Tritonic,
colecția Sci-Fi
170 pag.
ISBN 978-606-749-215-6

 

Primul volum al lui Eugen Cadaru, A opta zi e-n fiecare noapte, m-a impresionat. Realismul magic este un gen de literatură pe care-mi place să-l degust rar și în cantități mici. Asta îmi permite să-l savurez la adevărata lui valoare – căci, deși sunt înclinat mai mult spre hard SF, îmi place uneori să degust și acest gen… hai să-i zic „soft”. Un soft ce spune o poveste realistă, împletind-o cu o fărâmă de mister, suficient cât să te facă să te întrebi „oare, nu cumva…?”

Am fost curios, așadar, să văd în prin ce povești ne va mai purta autorul, ce alte mistere va mai aduce în fața ochilor noștri. Titlul celui de-al doilea volum, Misterioasa scrisoare a domnului Tesla, m-a intrigat, făcându-mă să bănuiesc posibile evadări spre genul steampunk.

Cartea este deschisă de povestirea Irkud, un text de largă întindere în care virtualul se împletește cu realul până la stadiul la care e greu să le mai separi. Nu, nu este un hard SF. Autorul rămâne în sfera unui realism magic adaptat vremurilor când tehnologia a devenit parte a cotidianului. Deși bine scris și interesant, textul mi s-a părut lungit dincolo de ceea ce avea nevoie pentru a-și transmite mesajul. Nu că ar fi o problemă dimensiunea textului per se, ci doar că, ducându-l la nivelul acela, mi-aș fi dorit ca intriga să ridice miza corespunzător.

Exodul rămâne pe teritoriul virtualului. Nu pot decât să remarc îndrăzneala autorului de a combina realismul magic cu acest gen, cu care, aparent, nu poate avea legături. De data aceasta se ridică o problemă morală extrem de actuală, aceea a alegerii dintre individ și grup, dar finalul deschis se potrivește perfect tipicului realismului magic.

Joc de copii e genul de povestire cu poantă. Deși bună, mi s-a părut că face notă discordantă în volum. Mi-aș fi dorit ca autorul să încerce s-o trateze în felul său, plasând revelația finală în contextul unei povești pe măsura celorlalte.

Nici Oracolul nu părăsește lumea tehnologizată a zilelor noastre, oferind o bună replică pentru proorocii diferitelor finaluri de lume care ne așteaptă. Mult mai ancorată în stilul actual, cinematografică chiar, povestirea mi s-a părut previzibilă de la început, dar solid construită și bine scrisă.

La Statui reprezintă, după părerea mea, capodopera acestui volum. Mai mult, este singurul text care readuce la viață atmosfera primei cărți a autorului, cea care m-a fermecat atât. Ideea unei lumi împietrite peste timp, devenită loc de pelerinaj, este atât de bine transpusă în scris, încât m-am delectat în mod repetat cu lectura acestui text.

Finalul ne aduce povestirea ce dă titlul volumului, o scrisoare în care se face referire la anumite aspecte ale activității inovatoare a cunoscutului savant. Deși se mulează perfect pe literatura scrisă în secolul al XIX-lea, din care pare desprins, textul nu a reușit să-mi transmită emoția pe care, cred, și-o dorea. Poate și datorită scepticismului cu care privesc încercările de a trage spuza pe turta românismului, considerând că tot ce a fost și este de valoare s-ar învârti cumva în jurul leagănului cu origini dacice ce populează spațiul carpato-danubiano-pontic. Am privit-o doar ca pe un exercițiu ce demonstrează cunoștințele autorului în ceea ce privește munca ilustrului inventator.

Per total, pot spune că volumul este unul bun. Nu e de ici de colo să încerci să îmbini realismul magic cu lumile virtuale și să-ți mai și iasă. Însă, ca gusturi personale, îl prefer pe Eugen Cadaru din A opta zi e-n fiecare noapte și din povestirea La Statui. Acolo cred că dă cu adevărat dovada talentului său, acolo știe să vrăjească cititorii, să-i poare în palmă precum un gigant din vechime și să-i ducă spre alte lumi, despre care nu vom ști niciodată dacă au fost reale, ori s-au împletit doar în imaginație.


eugen-cadaruEugen Cadaru (n. 1973) este licențiat în științe juridice (Facultatea de Drept a Universității București, promoția 1997), s-a specializat în legislația dreptului de autor și în legislația comunicării, iar în anul 2009 a obținut doctoratul în Cinematografie și Media la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale București cu o teză intitulată “Realismul Magic în arta cinematografică”.

Începând cu octombrie 2012 a început să publice povestiri de ficțiune speculativă atât în reviste tipărite  (Almanahul Anticipația, Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice, Revista Galileo Science Fiction & Fantasy, Revista Helion), precum și în mediul on-line. Este prezent cu povestiri în antologiile Ferestrele Timpului (Editura Tracus Arte, 2013) și Lumi Stranii (Editura Vremea, 2014).

În noiembrie 2014, la Târgul de carte Gaudeamus, a debutat editorial cu volumul de povestiri A opta zi e-n fiecare noapte (Editura Tracus Arte), care cuprinde cincisprezece ficțiuni speculative, cele mai multe dintre ele aparținând genului literar al realismului magic.

Dintre premiile naționale și internaționale obținute pentru prozele sale, probabil că cele mai importante ar fi Premiul de încurajare al Societății Europene de Science-Fiction, acordat în cadrul convenției EuroCon 2014 la Dublin (http://esfs.info/esfs-awards/2010-2/) și Premiul Convenției Naționale de Science Fiction și Fantasy ROMCON Suceava 2015 pentru categoria „Volum de povestiri”.

Oricine poate scrie pe Helion Online. Mult succes!