Caleidoscopul enciclopedic al lui Mircea OprițăEnciclopedia Anticipației Românești Vol. II – Caleidoscop, Mircea Opriță
Editura Eagle, 2017

 

În a doua parte anului 2017, Mircea Opriță a revenit în actulitatea literară science fiction din România cu un nou voum de critică. Este un op masiv, de 570 de pagini, intitulat Enciclopedia anticipației românești. Caleidoscop. Face parte dintr-un proiect vast, realizat, iată, pe jumătate, ceea ce reprezintă o performanță în sine. Pe coperta a IV-a, autorul declară răspicat că Enciclopedia anticipației românești este ultimul mare proiect la care s-a angajat. A început cu Portrete exemplare (2016), în paginile căruia erau prezentați câțiva dintre scriitorii români de literatură SF români și critici importanți dedicați aproape în totalitate acestui gen cultural. Proiectul este derulat la Editura Eagle din București, aparițiile fiind grupate în colecția Seniorii imaginației.

În Enciclopedia anticipației românești. Caleidoscop reputatul prozator și istoric literar a apelat la o abordare interdisciplinară, metoda comparativă oferindu-i prilejul unor analize de profunzime ale temelor, motivelor și ideilor anticipative (science fiction) în contexte diverse. Este o formulă menționată explicit în prezentarea volumului, și ca o extindere a metodei de investigație utilizată în primul volum, Portrete exemplare. Întregul demers al autorului este structurat în funcție de câteva coordonate, deoarece proiectul este în primul rând un dictionar al al autorilor, publicațiilor, grupurilor cu activitate în domeniu. Formula articolului de dicționar este amplificată prin abordări micromonografice, elementele biografice fiind completate cu aprecieri asupra operei literare, într-un întreg sintetic, însă și suficient de analitic și explicit.

În noul volum din Enciclopedia anticipației românești aspectul enciclopedic este mai accentuat, prin sporirea numărului de autori analizați, unii doar fugar (atâta merită!). este o panoramă interesantă, cu cu scriitori Sf de valoare, cu autori importanți care au „vizitat” genul, astfel că, după cum precizează M. Opriță: „Formula caleidoscopică, pentru care am optat în volumul doi, permite totuși lărgirea panoramei și în timp, și spre autori de coloratură, dar și în direcția unor scriitori pe care canonul clasic al literaturii române nu s-ar fi așteptat să-i vadă dispuși să interfereze cu subiecte considerate de anticipație «ale ei». Ori, în fine, și ale ei, fiindcă tot atât de bine pot fi ale literaturii moderne, ori postmoderne, în tendințele sale integratoare de genuri și de variată experimentare stilistică, pe care le putem remarca la începutul secolului XXI”. „Vizitatorii! Genului luați în calcul sunt: Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Alexandru Macedonski, Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Horia Lovinescu, Gib Mihăescu, Ion Minulescu, Geo Bogza, Ioan D. Sârbu, Ion Marin Sadoveanu, Victor Eftimiu, Mircea Cărtărescu, Ioan Petru Culianu, I.L. Caragiale, Vasile Voiculescu.

Abordarea enciclopedică înseamnă informație multă tratată pe cât se poate de scurt, produsele culturale de acest gen fiind foarte cuprinzătoare și voluminoase. În situația de față, după cum remarcă istoricul literar, Enciclopedia pretinde o abordare mai puțin „elitistă”, făcând loc în discuție, „pe lângă creația literară a autorilor, și fenomenului (destul de interesant și deloc monoton sau lipsit de seriozitate) pe seama căruia s-a dezvoltat această creație, iar SF-ul românesc în ansamblu a prosperat”. Munca la acest proiect este, grea, complicată, de uzură, însemnând multe zile și nopți petrecute recitind textele autorilor (destul de multe și nu toate foarte atrăgătoare), dar și rescriind pagini mai vechi, inclusiv sutele de cronici realizate de-a lungul timpului la cărți importante ale genului SF, sublinierea fiind importantă, deoarece, în Enciclopedie storicul nu se mai putea ocupa doar de conținuturile culturale cu care rezona, ci și de aspectele mai puțin atrăgătoare, dar absolut necesare într-o prezentare de tip enciclopedic. În consecință, „nu m-am mai ferit de notele bio-bibliografice ale autorilor și nici, în special într-o anume parte a proiectului general, de corvoada unor cronologii și bibliografii speciale, pe care publicul larg mă îndoiesc că le cunoaște, sau că și le-ar putea închipui în dimensiunea lor reală”, precizează M. Opriță.

Fără îndoială, deși proiectul este doar la jumătate, prin cele două volume publicate până acum (ancorate puternic și în foarte cuprinzătoarea Istorie a anticipației românești, publicată anterior în mai multe ediții), M. Opriță contribuie decisim la fixarea identității SF-ului românesc/Anticipației românești ca gen literar și fenomen cultural, oferind chei de pătrundere și înțelegere a acestui domeniu cuprinzător. Este o concluzie exprimată și de Cătălin Badea-Gheracostea atunci când analiza demersul istorico-estetic al autorului clujean: „Mircea Opriță încheie pentru noi toți, o problemă de identitate și de legitimare. Enciclopedia Anticipației Românești este cartea care dă posibilitatea fantasticii românești să nu mai privească înapoi întrebător, ci înainte, cu calm și siguranță”.

Privirea critică se oprește asupra unui număr impresionant de autori, peste o sută, fiecăruia fiindu-i schițat un portret, cei mai mulți cu detalii semnificative și cu generoase puneri în contextele nu foarte simple ale SF-ului românesc, cu dischideri necesare către alte genuri (fantasticul în primul rând), dar și către subgenuri, detaliind fie despre space-opera, fie despre distopii ori istoriile contrafactuale. Constantă rămâne raportarea la criteriul estetic, niciodată abandonat, cel care și „reglează” spațiul tipografic acordat în volum fiecărui combatant. Criteriul estetic nu exclude emoția lecturii, deoarece, arată M. Opriță, „redactând prezentările de autori, m-am bucurat de fiecare dată când am putut scoate în evidență talentul lor literar și reușitele estetice din scrierile pe care le-au gândit și le-au publicat. În concepția mea, enciclopedia nu este doar scriere de factologie: informația pe care o dă trebuie să se refere și la valoarea operelor puse în mișcare de inițiativa SF, pe parcursul numeroșilor ani în care aceasta s-a putut exprima în România”.

Proiectul este în desfășurare, însă chiar și așa la jumătatea lui, există și unele aspecte la care temeinicul istoric literar ar putea să le acorde atenție, deoarece, în mod cert, nu din neglijență sau afinități personale, unele nume lipsesc din pagini. În acest sens, Mircea Băduț remarca cu finețe: „E adevărat, lipsesc de aici o serie de nume semnificative (Alexandru Ungureanu, Silviu Genescu, Cristian Mihail Teodorescu, Constantin Cozmiuc, ş.a.), dar sperăm că ele vor fi cuprinse în chiar volumele următoare ale acestei encicliopedii”. O altă sugestie ar fi ca M. Opriță să se aplece și asupra unor nume remarcabile din generația tânără, dar deja matură prin câteva scrieri importante. Volumului îi lipsește un index, necesar pentru accesul rapid la persoane și teme, dar probabil acesta va fi realizat în ultimul volum pentru toate cele patru. Iar pentru că este vorba de un proiect deosebit de important, ar fi util ca autorul să conceapă un studiu, o introducere, la această enciclopedie, în care să-i prezinte structura și să ofere chei pentru o receptare eficientă. Desigur, este momentul ca Mircea Opriță să se gândească și la o ediție sintetică a Enciclopediei anticipației românești, realizată într-un singur volum, utilă lectorilor mai puțin răbdători și celor din afara mișcării SF, dar care doresc să-și facă o idee destre starea SF-ului românesc.

Concluzia desprinsă după parcurgerea solidului volum Enciclopedia anticipației românești. Caleidoscop este că acesta contribuie decisiv la cunoasterea SF-lui românesc, oferă foarte multe informații utile, este un ghid în domeniu, oferind însă și aprecieri critice pertinente, bine argumentate, asupra scrierilor ce poartă marca genului. Totul pornește din dragostea lui Mircea Opriță față de Anticipația românească, asupra căreia se apleacă cu generozitate, cu încredere, dar cu instrumentele unui profesionist.

 

Oricine poate scrie pe Helion Online. Mult succes!