Dacă ar fi să facem un nou disc aurit cu muzica reprezentativă a civilizației actuale, să îl trimitem cu Deep Space pentru contactul cu viitorul sau cu ”ceilalți” aș spicui cîteva piese și din albumele următoare, lansate în anul de grație 2016, întristat prin dispariția dintre noi a unor nume celebre de muzicieni și artiști.

Anne Meredith și-a făcut debutul în martie 2016 cu albumul numit Varmints. Este o muzică ieșită din tipare, fiind o fuziune între genurile clasic-simfonică, pop, rock, electronic, un impresionism sonor, amestecînd formule ușor recognoscibile cu căutări originale.

Jean Michel Jarre a fost mult-așteptatul creator ce s-a lăsat ”la vatră” aproape șase ani, pentru ca în anul 2016 să iasă la scenă cu două albume. La scenă la propriu, deoarece turneul mondial  ”Electronica 2 – The Heart of Noise” este un spectacol acustic-vizual complet. La acest album a adăugat o selecție de sunete ”clasice” Jarre la piesele realizate împreună cu o listă impresionantă de alți muzicieni originali, rezultînd un album mai divers ca stilistică, dar bine de-gustat de generațiile între 20 și 60 ani, obișnuiți cu ritmurile rock electronice contemporane sau wave.  Un album care se poate reasculta des, întrucît coloratura lăsată de artiști acoperă o paletă cu care nu te poți plictisi. Fidel crezului său, Jean Michel Jarre ne împărtășește o gamă de trăiri variind între metafizica Universului  (la începutul și sfîrșitul albumului The Heart Of Noise 1 & 2), bucuria de a trăi (Brick England, As One,  Gisele, Circus, Swipe to the Right),  Senzitivitatea umană (What you want), retrospectiva  melancolică (These Creatures, As One, Electrees -cu Hans Zimmer, Why this why That and Why? – cu Yello, Walking the Mile ),   a experienței implicării (Exit –cu Edward Snowden) într-o viață derulată  între secolele XX-XXI ale civilizației noastre evoluat. Inceputul și sfărșitul albumul sunt realizate de el ca o intrare, printr-o tulburătoare poartă, într-un alt Univers.  Sau  în intimitatea  Universului  nostru.

Si pentru ca anul 2016 să se numească anul Jarre și să fie nominalizat la premiile Grammy  din primăvara anului acesta, după cum se zice, a lansat la mijlocul lui decembrie 2016 a treia parte a trilogiei Oxygene.  Noul  Oxygene III e deja disponibil  pe platforma de vânzări Amazon, spre exemplu.

Christine and the Queens” reușește, deasemeni, să spargă tiparele, readucîndu-ne prin sunete originale contrapunctul vioi, într-o continuare modernă a muzicii anilor 2010 (It),  1980-90 sau chiar a anilor ”70 (”Nuit 17 à 52”) . Caută ieșirea dintre tiparele obișnuite, repetitive de azi, într-un spațiu în dezvoltare, împrospătat de lumină și senzații noi ( vezi de exemplu piesa ”Science Fiction”).

”Chaleur Humaine”,  piesa care dă titlul albumului Christinei,   amintește de electronica blues new-wave a grupului O.M.D., ca o parte a treia la ”Maid Of Orleans”.

David Bowie ne-a lăsat un ultim LP înainte de a da o ultimă luptă cu demonul său.  Blackstar e titlul ultimului album, o presimțire sumbră a îngerului negru, o intrare spre un Univers paralel, impresionant prin coloratura spațială care se simte invadîndu-ne spațiul nostru, infiltrîndu-se peste tot. Greu recognoscibil, cu alte legi ale fizicii decît cele de la noi. Se poate spune că David mereu a vrut să transceandă acest univers, el  încercînd în toată componistica sa, în fapt,  să creeze o ”gaură de vierme” spre acel alt Univers, spre acel alter ego care îl urmărea, de dincolo.

Oricine poate scrie pe Helion Online. Mult succes!