Am cerut un interviu lui Konrad Kucz, un remarcabil de divers și  profund grafician,  creator de muzică electronică, electro-acustică, ambientală, electro-swing, house și multe alte subgenuri, din Varșovia.

Cine este Konrad Kucz? O scurtă poveste despre tine.

Sunt născut în 1966.  Am absolvit Academia de Arte Plastice din Varșovia. Părinții mei m-au ajutat să îmi eliberez talentele artistice. Mama mea este pictoriță. Tatăl meu este profesor de sculptură la Academia de Arte Plastice din Varșovia. Sunt tradiții artistice de familie care mi-au determinat evoluția. Arta a fost întotdeauna o eliberare pentru mine. Cu ajutorul artelor aș putea să-mi modelez adevărata valoare a ființei umane.

Sunt invalid, așa că nu mi-am putut termina studiile muzicale. Când eram copil  am avut mai multe intervenții chirurgicale la o mână. Activitatea mea muzicală începe la sfârșitul anilor ’80. Am înregistrat muzică minimalistă, inspirat de concertul lui Arvo Pärt în biserica evanghelică, la Festivalul de Toamnă de la Varșovia.

S-a materializat ceva ce nu puteam numi cu cuvinte, care stă ascuns pe undeva, în subconștientul meu. În artă încerc acest tip de metafizică.

Cu firma DIGITON am lansat trei casete cu muzică: „Sny Polskie”, „Vita Contemplativa” și „Suita Tatrzańska”.

Încă mai creez proiecte fără compromisuri  în propriul studio de acasă. Această serie a inclus mai mult de douăzeci de albume realizate până acum. Sunt strâns asociat cu muzica electronică, dar de fapt folosesc o gamă largă de sunete acustice.

Sunt inspirat de un spectru larg de zone muzicale, inclusiv muzică contemporană, muzică populară, muzică industrială, electronic- rock, ambientală clasică și muzică de club.

Cu toate acestea, îmi despart lucrările originale de alte proiecte care se regăsesc în genul muzicii pop și  aprofundez colaborări creative cu personalități interesante. Creez în medii diferite de muzică, ceea ce face dificilă specificarea precisă a scopului sau genului lucrărilor mele, în ansamblu.

Cum ai abordat prima apropiere de muzică?

Când am început studioul meu de artă, familia mea mi-a cumpărat primul sintetizator Roland & Juno 2. Nu aveam echipament profesional de înregistrare. În acei ani casetofoanele deck începeau să fie tot mai populare. Cu ele am făcut câteva piese prin înregistrări suprapuse, care au înlocuit înregistrările de studio pe piste multiple. Apoi am înregistrat muzică similar cu metoda din primele înregistrări ale lui Klaus Schulze.

Cum îți definești muzica?

Principala mea inspirație în ambele genuri de artă pe care le exersez; grafica și muzica, este metafizica creștină, întrebările existențiale, misterul vieții după moarte.

Colaborez cu astfel de editori: PARIS MUSIC, JAZZBOY și REQUIEM RECORDS.

De asemenea, sunt co-fondator al următoarelor proiecte: FUTRO, NEMEZIS, KUCZ / KULKA, PRENTY, KUCZ / KLAKE.

Creez muzică pentru programe de televiziune și piese de teatru, inclusiv pentru Teatrul Academiei unde funcționează profesorul Roman Woźniak.

Ce gen muzical asculți mai ales?

În anii 1980 nu mulți au ascultat muzica de avangardă a grupurilor care au fost  THROBBING GRISTLE, RESIDENTS, CABARET VOLTAIRE. Căutam  muzica contemporană. Am fost un ascultător regulat al festivalului WARSZAWSKA AUTUMN. Astăzi, în principiu, muzica clasică este în cercul interesului meu. Am înregistrat câteva CD-uri cu muzică inspirată de muzica contemporană pentru Requiem Records (PRENTY). Am realizat-o cu muzicieni remarcabili – violoncelistul Mateusz Kwiatkowski și toboșarul Robert Rasz, în halele goale din fostele fabrici.

Compun și o mulțime de muzică ilustrativă și de generic, la cererea  televiziunii și radioului.

Ce creatori sau grupuri te-au format ca muzician?

Primii mei idoli sunt clasicii genului electronic-rock:  KLAUS SCHULZE, TANGERINE DREAM, ASHRA TEMPEL, TOMITA, J.M. JARRE, VANGELIS.

Apoi a venit epoca ascultării muzicii ambientale și a muzicii contemporane. M-am îndrăgostit în totalitate de „Discreet Music” a lui Brian Eno.

De atunci, tot ce compun vine din inspirația subconștientă de la acest muzician.

Ai putea să ne descrii cum lucrezi în studioul tău?

Am o mână inutilizabilă, așadar baza pentru compunere este sistemul PC și placa de sunet midi. Fără computer ar fi foarte dificil pentru mine. Îmi place munca pe samplere (wave), care este o sursă de inspirație. Îmi place să caut și să pregătesc în mod elaborat sunetul.

Cum îți elaborezi ritmurile?

Am cântat în grupul FUTRO. Am experimentat un astfel de flirt scurt cu muzica de clubbing. Ritmul joacă un rol major în această muzică.

Mi-au plăcut aceste ritmuri sparte de drum’n’bass și muzică house. Dar m-am plictisit repede. Recunosc melodia și armonia ca fiind structura de bază a muzicii.

Ce este spațiul pentru tine?

Cosmosul a fost prima mea mare inspirație. În anii ’80 am citit o mulțime de literatură SF și am vizionat filme de acest gen. Mi-au influențat viziunile asupra lumii, fascinația lor ducându-mă spre muzica electronică.

„Zbor spre Venus”, din albumul ”Cosmo”, din anul 2000:

Câteva lucruri care ți-au afectat profund viața?

Unul – m-am născut cu o mână cu handicap. Acest fapt m-a făcut să mă simt un pic stigmatizat în copilărie. Și m-a determinat să adopt o atitudine alternativă. Acest lucru s-a manifestat în deschiderea interesului meu pentru muzicile neobișnuite.

Doi. Visez o luncă nesfârșită, cu soarele în amurg. De nenumărate ori.

Când eram copil, am avut acest vis repetat. Visam o luncă nesfârșită în care stăteam și priveam soarele apunând. Am fost înconjurat de o liniște, de o pace unică. Era ceva metafizic în acea stare. Până în prezent tot încerc să recreez această stare în muzica mea ambientală.

Care este viziunea ta asupra viitorului civilizației noastre?

În viitor, omenirea va fi mai critică pentru câștigurile tehnologice. Lumea de azi arată clar că viața bazată numai pe tehnologie ne va duce la anihilare. Va reveni respectul pentru valoarea naturii, a tradiției naționale și a credinței în Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă deja.

Ce mesaje răspândește muzica ta?

Aceasta este o întrebare interesantă dar și dificilă. Întotdeauna am avut o problemă cu asta. Mesajul meu nu este popular și este dat într-o formă nedigerabilă, poate.

O întrebare doar pentru cunoscători: Visează androizii oi electrice?*

Am încercat să răspund la asta prin muzică, împreună cu colega mea Gaba Kulka.

Sperăm să te vedem la Festivalul Spacers de la Timișoara, în curând.

Mergeți Spre Iubire! (Spacer Po Miłość, în poloneză)

——

Note

*„Do android dream of electric sheeps” este o nuvelă celebră a lui Philip K. Dick, autor SF, ce a inspirat filmele Blade Runner.

Imaginea de mai jos este o compilație după apusul sorilor binari, de la Star Wars

Oricine poate scrie pe Helion Online. Mult succes!