Timewind al lui Klaus Schulze e un album de muzică electronică, să zicem  „clasică”, ce a entuziasmat fanii de profil  în anul lansării, 1975, dar și în anii următori, câștigând admiratori ai genului, generații după generații. Erau anii evoluției sintetizatoarelor cât dulapurile, ce umpleau tirurile și scenele din țările occidentale, noi aflând cu jind despre performerii  „analogurilor” și „digitalelor”.

Ecouri ale timpului creează ambientul în care putem visa la timpuri și locuri din vremurile mitice.

Electric Light Orchestra – unul dintre grupurile care au marcat muzica ultimilor decade, are un album scos în anul 1981 cu acest titlu: „Time”. Ritmul antrenant, acorduri inconfundabile (Twilight, From the End of the World , Here is the News, Hold on Tight) sau melancolic (Ticket to the Moon , Another Heart Breaks , 21st Century Man )îmi face plăcere oricând să îl reascult. Vă invit să audiați acest album ”evergreen”, mereu tânăr.

Jean Michel Jarre & Boys Noize au o piesă în albumul Electronica2 din 2016 cu numele Mașina Timpului. Ritm rock și efecte în care recunoaștem unele instrumente și sunete ale titanului francez, inclusiv cele cuplate la harpa laser.

Despre cei ce construiesc timpul s-a exprimat și grupul britanic Depeche Mode, în Construction Time Again.

Muzica din filmul The Time Machine (2002), compusă de germanul Klaus Badelt.

Sebastian Jarus are un proiect personal, inspirat de aceleași imagini:

Pentru iubitorii de trance avem o variantă remix de la Cyberdesign:

Tratat în manieră heavy: „The hands keep on turning, the pendulum just swings/ Prisoners upon this rock, flying without wings / Captured in a moment, still the hours chimed / Joining closer as it shifted with the sands of time” (Accept)

Va rămâne emblematică tratarea muzicală a temei timpului relativ de către Hans Zimmer în coloana sonoră realizată pentru filmul Interstellar.  Timpul etern, inexorabil, timp ireversibil, timp care ucide: