Hyeronimus din Arkantila, un zabauc, s-a prins cu Ibab Kabab ca o sa vâneze Marele Rechin Alb într-o zi de vara. Tin minte ca starostele cersetorilor s-a îndoit de aceasta si nici în ruptul capului nu a vrut sa puna ramasag. Eu m-am dus în Komarovka sa cumpar niste sare de Luna de la un smecher de fotograf. Fotograful avea o teasta rosie si luptase în Razboaiele Purpurii acum doua sute de ani. De cum am intrat în pravalia lui m-a tintit cu archebuza. M-a facut cu ou si cu otet si m-a amenintat în fel si chip. A zis ca m-a simtit dupa miros ca as fi omul lui Ibab Kabab si ca precis am de gând sa-l scurtez de cap ca sa-i fur comoara. Eu am devenit dintr-odata foarte curios dar si tremuram ca varga pentru ca nebunul parea sa nu se codeasca în vreun fel, gata fiind sa ma plumbuiasca. Caldura verii l-a mai molesit un pic si, dupa ce a dat pe gâtlej o dusca buna de bere, m-a tras dupa el în haznaua lui sa-mi arate comoara. Era o balerina de tinichea. Cum actionai un arcusor, balerina facea niste piruete ametitoare si-ti arunca bezele de mucava. Fotograful mi-a întins o papacioca sa trag si eu un fum ca barosanii si pe urma mi-a bagat sub nas o halba rece, rece. Toata viata o sa-mi aduc aminte de nebunul ala. Cum stateam tolaniti pe terasa lui bine scorojita si flecaream de una, de alta, a coborât din cer un calator. Ala avea un geamantan cât toate zilele si o grozavie de puscoci. Si-a oprit elicea si, încruntându-se la fotograf, i-a zis printre dinti sa scoata balerina la interval. Eu m-am facut mititel, mititel dar am rasuflat usurat în cele din urma ca nu pe mine ma cauta fiorosul calator.

Fotograful nici n-a vrut s-auda si-n doua minute a zacut lat într-o balta nasoala de sânge. Calatorul s-a apropiat de mine si m-a mirosit cu trompa lui rozalie. A mârâit nu stiu ce si apoi si-a luat zborul cu tot cu balerina.

Niste navigatori care tot faceau zarva cu o ghilda au pus laboiul pe mine si m-au tinut sapte zile si sapte nopti pe mâncare si bautura sa le fac curat în santina si sa frec bine de tot toata rugina de pe punte. Pâna la urma am ramas toata vara cu ei si am trecut prin tot felul de aventuri care v-ar face sa va-nghete inimioara-n piept.

Acum, de ce sa mint? L-am vazut pe Hyeronimus într-un târg de sclavi. Îl tot pocnea un burdihonos cu o cravasa de piele. Hyeronimus urla ca din gura de sarpe dar eu m-am facut ca nu-l recunosc si m-am dus cu navigatorii aia sa ne zgâim la cometa Bantusalian care tocmai iesea din gura universului plin de universuri.