Potopul este una dintre temele preferate încă din antichitate. Drama trăită de cei aflați la poalele vulcanilor activi, de cei loviți de valurile cutremurelor, de furtunile care distrug casele, scufundă corăbiile, se reverberează în literatură. Atlantida este un mit al civilizației lovite de catastrofă, de la antica legendă s-a țesut în ultimul secol o întreagă mitologie a atlanților,  Anunnaki, șerpilienilor, Adamitas, etc. Povestea pornită de la istorisirea grecească a fost altoită cu civilizația sumeriană, mai veche decât cea grecească, peste care au interferat zeități hinduse sau chiar autohtone, zalmoxiene, generând o nouă pseudo-mitologie paranormală, sincretică.

Științific există o teorie a inundării Mării Negre. Aceasta ne descrie că până acum 5000-10000 ani  era aici un lac de apă dulce ce acumula deversările fluviilor și râurilor numite azi  Dunăre, Nistru, Don, Volga și a altora mai mici. Ea a fost precedată de o vreme ploioasă de mare debit (rămasă în  vorbirea curentă cu numele de „ploi diluviene” sau „potop”), ce a erodat partea de teren muntos ce unea Europa de Asia și a creat actuala strâmtoare Bosfor. Curgerea din Marea Mediterană în lacul antic Euxin ar fi putut dura peste 30 zile, lărgind spărtura în sol, astfel ca oamenii să se poată alarma și să existe timp pentru evacuarea populației de pe coasta ce și-a „scufundat” litoralul pe o înălțime de circa 100m. Conform legendelor, oamenii au fost avertizați că vine un potop de apă și de aceea au avut timp să se salveze cei ce crezuseră zvonurile. Expediția unor cercetători americani a relevat că pe coasta sudică a Mării Negre există relicve conservate a unor piloni de lemn la aproximativ 100m adâncime, urme de locuire ale țărmului străvechii epoci antediluviene.

Sfîrșitul lumii, indiferent dacă ar fi motivat printr-o catastrofă cosmică (meteorit gigantic, furtună solară, explozia unei supernove, înghițirea de către o gaură neagră, etc.) invazie extraterestră, război nimicitor pentru întreaga rasă umană (scenariul post-atomic), sau prin simplă intervenție divină, inexplicabilă deocamdată științific sau prin singularități cum ar fi dispariția gravitației, răcirea Universului, intervenții din Universuri paralele, accidente cronoplastice, atc. Acestea au generat nu doar literatură SF ci și articole pseudo-științifice alarmiste, care au predicat iminentul final al omenirii cu frecvență destul de mare. În ultimii 30 ani cam de 7 ori. Bineînțeles că Nostradamus este cel care a prezis prin catrenele sale cu mult peste 100 de evenimente din viitorul său. Mai multe interpretări decât versetele care le descriu, pentru că depinde de cel ce le interpretează…

(vezi Traces of Catastrophe- Bevan M. French, 1998)

Controlul climatic

Până acum două-trei decenii natura ne făcea surprize, evenimente climatice neobișnuite sau conform prognozelor institutelor meteo din întreaga lume făceau deliciul știrilor de senzație sau amatorilor de vânători de tornade, dar și groaza locuitorilor care își vedeau agoniseala de o viață spulberată într-o oră, sau auzeau de pierderea unor rude sau prieteni după trecerea uraganului. Dar azi nu mai există aceste „capricii ale naturii”, ca să folosim acel termen demonetizat, pentru că a fost inventat un nou sens de către adepții teoriei conspirației. Atât rușii cât și americanii au dezvoltat înspăimântătoare antene care „umblă” pe frecvențele Terrei și creează toate furtunile, uraganele și diluviile care să lovească inamicul războiului rece și aliații săi. Știința a învins! Natura este, acum, total sub control!

O altă invenție reușită, ascunsă publicului este arma cu energie orgonică, cu care putem însămânța atmosfera ca să aducem ploaia. Inventatorul, austriacul Wilhelm Reich a  conceput cu instalațiile sale și o armă cu care s-a luptat cu extratereștrii diabolici. A stat doi ani în închisoare, unde psihiatrii au raportat numeroasele lui halucinații. A murit acolo în urma unui atac de cord „în condiții neclare”, desigur.

Vehicule zburătoare

Primul vehicul zburător apare în Ramayana și se numește Vimana sau Pușpaca, cea mai bună traducere a sa ar fi cea de „fortăreață zburătoare”. Alțe sensuri sunt cele de „car zeiesc”, palat zburător, tron zburător.  O altă fortăreață zburătoare mai apare în anii celui de-al doilea război mondial, aceasta fiind porecla bombardierului american B29, folosit până după anii 70. În afara vehiculelor zburătoare mai întâlnim straniul sistem de multipli și submultipli care intră adânc în microcosmos sau macrocosmos. Ce măsurau, oare, cu aceste unități, ne întrebăm noi după peste 3 milenii de la creearea acelui sistem matematic?!

În imaginea de mai sus apare o interpretare a copacului vieții ( subiectul central de pe capacul sarcofagului unui rege precolumbian, Pacal, aflat într-o piramidă din fostul oraș Palenque, în jungla mexicană). Cei care vor să vadă o rachetă pe basorelieful reprezentând moartea, căderea lui Pacal spre rădăcina arborelui vieții, asistat de șerpii mitici și alte elemente comune mitologiei precolumbiene, desigur că nu îi vor interesa explicațiile arheologilor care au decriptat simboluri asemănătoare pe alte monumente antice. Și desigur că nu contează nici prea mult că în viitor primitivele noastre rachete cu combustibil chimic vor fi, aidoma locomotivelor cu aburi ale lui Stevenson, încete și prea mari, prea grele.

Insula zburătoare Laputa apare la  Johnattan Swift într-un roman fantastic din 1726, ca o invenție a unor personaje savante care o locuiesc și care se ocupă cu tot felul de proiecte fantasmagorice. Propulsia e magnetică, și o pot duce în apropierea planetei Marte unde Gulliver găsește doi sateliți în jurul planetei, pe orbite ciudat de apropiate de ce aveau să fie descoperiți de astronomi după câteva zeci de ani, în august 1877.

 

Tot din vremurile de început ale SFului apare și ideea propulsiei folosind drept combustibil … roua care în diminețile de vară se evaporă foarte rapid, după ideea că razele soarelui o fac să se ridice la o înălțime mare.

În literatura ultimului secol și un pic, odată cu creearea vehiculelor zburătoare cu aer cald, hidrogen sau heliu, literatura speculativă ufologică sau ufolatră se pliază pe noile invenții, astfel că apar din ce în ce mai des aparate stranii de forme asemănătoare, descrise ca sfere, trabucuri, cilindri, discuri, cercuri, mai rar luminoase sau care posedă și lumini colorate sau albe, dar care exced toate performanțele aparatelor create de epoca respectivă. Unele dintre acestea pot fi bănuite de atragerea nedeontologică a atenției publicului, dar altele nu pot fi bănuite de vreun interes jurnalistic sau pecuniar. Cert este că  astfel de apariții trezesc curiozitatea publicului, pot creea psihoze (idei obsesive), halucinații (perceperea unor imagini, simple sau complexe, care nu există în realitate), manifestări isterice (exuberanță uneori sau panică, mai ales), idei delirante (senzația că ești privit, urmărit, sondat cu raze, scanat de lumină), psiho-somatice (sunete, mirosuri sau senzații tactile, imponderabilitate).

Imagini: youtube (Universe Inside You, Chestiunea Zilei), wikipedia,