Următorul eon geologic este PROTEROZOICUL, ce se întinde pe o perioadă de aproximativ 2 miliarde de ani până în urmă cu 542 milioane de ani. Se împarte în PALEOPROTEROZOIC, MEZOPROTEROZOIC şi NEOPROTEROZOIC.

Cel mai important eveniment petrecut în timpul PROTEROZOICULUI este acumularea oxigenului în atmosferă. Dacă la începutul eonului, oxigenul reprezenta 1 -2 % din procentul actual, după 600 de milioane de ani a ajuns la nivelul de astăzi, atunci când fierul din oceane a fost oxigenat la saturaţie.

Apariţia primelor eucariote, strămoşii noştri, uni şi multicelulare corespunde cu mărirea nivelului de oxigen din atmosferă. Ele aveau să înlocuiască treptat viaţa anaerobă.

PALEOPROTEROZOICUL a avut loc între  2,5 – 1,6 miliarde de ani în urmă. Primele continente se stabilizau. În timp ce Terra făcea o revoluţie în jurul Soarelui aveau loc 450 de zile, fiecare având în jur de 20 de ore. Din cauză că acesta este un proces continuu rezultă că zilele dintr-un an se împuţinează având din ce în ce mai multe ore.

Pe Pământ nu există decât eucariote, fie că-i vorba de plante sau animale. Noi cu toţii avem acest strămoş comun şi de aceea suntem fraţi şi verişori cu pomul din faţa casei sau a blocului şi cu porumbelul de pe stâlp. Faptul că ne credem superiori lor este doar o eroare din partea noastră şi o amăgire, ca să ne fie somnul mai uşor.  La scară planetară este o catastrofă această imagine a noastră, ce are repercusiuni drastice asupra umanităţii. Nu numai că ne tăiem proverbiala craca de sub picioare, tăiem tot copacul.

Paleoproterozoicul se împarte în SIDERIAN, RHYACIAN, OROSIRIAN şi STATHERIAN.