Am decis să particip la Euroconul din 2018 atunci când am văzut două elemente de program: „SF-ul african”, o prelegere de Geoff Ryman, și două prezentări despre SF-ul de limbă arabă, realizate de Kawthar Ayed și Faycel Lahmeur. Suna atât de exotic, încât nici măcar nu am calculat cât m-ar costa deplasarea până în celălalt capăt al Europei, la Amiens.

Mai fusesem la două convenții europene, în 1993 la Jersey și în 2001 la Capidava, plus că am facut parte din echipa de organizare de la Euroconul din 1994, de la Timișoara, așa că așteptările mele erau calibrate: la o convenție europeană veneau fani și autori din Europa și, de cele mai multe ori, din America de Nord. De această dată, la Amiens, aveam invitați sau participanți de pe cinci continente: european, nord-american (am întâlnit niște americani foarte comunicativi de la proiectul Cellarius), african (despre care voi detalia mai jos), asiatic (simpatica Shweta Taneja din India) și Australia (Gillian Polack). O convenție cu participare mondială, fără îndoială.

Prețul plătit pentru deplasare a meritat pe deplin: am aflat lucruri deosebit de interesante, despre subiectele exotice ale SF-ului African și de limbă arabă, dar mai ales mi-am făcut prieteni deosebiți:

-Shweta Taneja, care rămâne pentru mine, pe lângă o persoană foarte agreabilă, o fereastră spre SF-ul și fantasticul indian, o piață cu sute de milioane de cititori de limbă engleză (!)

-Kawthar Ayed, șefa catedrei de SF și literatură comparată de la Université de Tunis | ISGT · Institut Supérieur des Etudes Appliquées en Humanités de Zaghouan, cadru universitar erudit, cu doctorat în domeniul SF, susținut în Franța, extrem de bine informată despre SF-ul de limbă arabă

Faycel Lahmeur, șeful catedrei de literatură arabă de la Universitatea Jijel din Algeria, autor cu patru romane SF publicate și un nexus pentru sf-ul algerian

Dincolo de zona africană, am cunoscut alți oameni deosebiți:

-Carlos Silva și Pedro Cipriano, doi portughezi de care m-am simțit sufletește foarte apropiat, nu numai prin pasiunea comună pentru SF, ci și prin felul de a fi, ca oameni

-Dragic Rabrenovic, din Muntenegru, un balcanic de-al nostru, organizatorul unui festival de SF și fantastic la Bjielo Polje, cu care m-am înteles excelent din prima clipă și cu care avem planuri comune de mare anvergură

Pierre Gevart, organizatorul Euroconului de la Amiens și un om cu o inimă generoasă

…și mulți alții, fiecare cu calitățile și particularitățile personale, cu care am încercat să țin legătura după finalizarea convenției.

Programul interesant și prietenii pe care i-am câștigat la Amiens au eclipsat în totalitate condițiile improprii ale săilor universității din Amiens, care nu avea aer condiționat, fiind botezate „Sauna” de participanți, sau faptul că aceste săli erau la demisol, unde nu aveam semnal de date mobile și nici acces la WiFi-ul universității. Toate acestea au devenit elemente neimportante ale unei convenții europene de la care am amintiri plăcute. Mai presus de toate, am învățăt, sau mai bine zis, am reînvățat un lucru important: la o convenție europeană cel mai de preț lucru sunt oamenii cu care te întâlnești: ce informații au ei să-ți împărtășească și ce proiecte viitoare poți să naști alături de ei. Restul e bonus.

Anul viitor, la Euroconul de la Belfast, când voi susține candidatura Timișoarei pentru Euroconul din 2021, voi face în așa fel încât să prezint un proiect de Eurocon care să reflecte aceste lucruri importante. Sper ca în cazul în care vom reuși să câștigăm organizarea Euroconului, în detrimentul italienilor, să facem, în 2021, o convenție europeană absolut memorabilă. Vom putea face acest lucru, dar numai cu ajutorul fandomului și a creatorilor de SF din întreaga țară, care sper din tot sufletul să se alăture echipei de organizatori din Timișoara. Dar despre asta vom mai vorbi în viitor.