Anul 2017 a fost destul de zgârcit cu creația românească în domeniul science fiction. Abia cinci sau șase dintre cărțile apărute merită să fie luate în seamă. A fost, evident, un an cu mai puține apariții în volum, repet, pe componenta SF, deoarece câțiva dintre autorii cu nume în domeniu s-au manifestat, destul de energic, în alte genuri, fantastic/fantasy (cu toate subcategoriile dorite) fiind cel câștigător, și aș aminti repede câteva nume: Rodica Bretin, Lucian-Dragoș Bogdan, Teodora Matei, Daniel Timariu sau Cătălina Fometici. Însă cărți bune au fost semnate și în arealul detectivistic (policier), fiind publicate și câteva volume „fără siglă”, din clasa main-stream.

Au (și mi-au) atras atenția doar câteva cărți de autori români de science fiction apărute anul trecut, iar acestea sunt, fără a face un clasament: eu.2.0, de Dan Doboș, Dănuț Ungureanu cu Luna în orașul blestemat, Pulsar, volum semnat de Liviu Surugiu, Omnium, a lui Florin Stanciu. Eucronoza, volul de proză scurtă semnat de Sebastian A. Corn și Misterioasa scrisoare a domnului Tesla, volum de povestiri avându-l ca autor pe Eugen Cadaru. Aurel Cărășel continuă seria Galaxia sudică cu volumul trei, intitulat Formula magică a destinului, care, în ciuda „magicului” invocat este SF. Ar mai fi de amintit Nic Dobre, cu Un polițist în spațiu, și Ovidiu Vitan, cu Rău de Spațiu. Omul fără nume. Marian Truță a revenit în actualitate cu o reeditare masivă în două volume (Vremea renunțării și Anotimp ploios la Ezary). Diferențele valorice sunt mari, însă aici discutăm strict de apartenența lor la genul SF.

Florin Chirculescu (numele real al celui care până atunci semnase Sebastian A. Corn) a publicat în 2017 romanul de largă respirație Greva păcătoșilor, în care însă elementele SF sunt puține, „spulberate” în valul predominant realist al narațiunii, dar și de rezolvările în cheie fantastică. În aceeași notă se regășește Doina Roman, cu romanul Prea mulți zei pentru un deșert, unde accentul pus pe fantasy este și mai ridicat. Ar mai fi de trecut în revistă și două-trei antologii (ori simple culegeri de texte) și poate alte două-trei volume cu tentă SF, dar care nu schimbă constatarea că producția (tipărită) science fiction românească pe 2017 este relativ scăzută.

Aceste constatări privind producția autohtonă de science fiction indică o posibilă criză a genului pe plai mioritic, contrastând cu eforturile mult mai dinamice de promovare a genului anul trecut. Am în vedere faptul că, în 2017, s-au dezvoltat proiecte online pe platforme care reunesc comentariile unor bloggeri foarte activi. Mă refer aici în primul rând la Blogosfera SF&F, inițiată de Georgiana Vlădulescu. Scriu aici Iulia Albotă, Ileana Andreea Drop, Silviu Mihai Gheorghe, Ștefan Decebal Guță, dar și alții, cu apariții intermitente. Desigur, publicul este încă restrâns, dar această activitate are toate șansele să se dezvolte, pentru că susținătorii ei sunt constanți, combativi, implicați și preocupați nu doar de susținerea propriilor păreri, ci și a platformelor pe care activează. Nu mai sunt doar persoane singure pe blogul lor, ci contributori la o platformă integrată. Din punct de vedere al convergenței (media și tehnologică) este un lucru nesperat de bun întâmplat SF-ului românesc, arătând și o direcție de evoluție. Sunt oameni care au devenit importanți în mișcarea SF românească, cu o prezență apreciată la reuniunile de gen, inclusiv la RomCon (București și Râmnicu-Vâlcea). Dar, cum am constatat deja, ar fi bine să existe mai multe scrieri SF asupra cărora să se poată apleca acești comentatori, ca și ceilalți, mai tradiționaliști.

Această criză a scrisului în privința autorilor români de literatură science fiction este cumva și în contradicție cu amploarea reuniunilor de gen care au avut loc în 2017, câteva fiind bune sau chiar foarte bune. Mă refer aici la Final Frontier, Sesiunea și Conferința Internațională Helion, RomCon Râmnicu-Vâlcea, AntareSFest Brașov, Sci-Fi Festival București și la prezența unui număr important de autori și fani la Târgul de carte Gaudeamus, la final de noiembrie. 2018 se anunță și el bogat în manifestări, deci bine ar fi ca și producția de carte SF de calitate să crească. Desigur, mingea este la scriitori. Și la edituri.

Oricine poate scrie pe Helion Online. Mult succes!