În 1934, Sir Victor Goddard, Mareşal al Aerului şi erou din Primul Război Mondial, naviga prin ceaţă şi ploaie deasupra Scoţiei. Pilo­tând la o altitudine joasă în căutarea unor repere terestre de orien­tare, a des­luşit o configu­raţie familiară: piste, aparate de zbor, hangare. Acolo, cerul era senin şi, pe una dintre pistele scăldate în soare a văzut tehnicieni îmbrăcaţi în salopete albastre şi un biplan galben, care decola chiar în clipa aceea. Era aeroportul de la Drem (Lowland – Scoţia) aflat între Râul Tyne şi coasta golfului Firth of Forth de la Marea Nordului.

Dar acest aeroport (foarte activ în 1914-1921) se număra printre bazele închise la începutul anilor ‘30, datorită efectelor nefaste ale Marii Crize… Lansat abia în 1935, programul de dezvoltare al Royal Air Force va viza cu precădere escadrilele care apărau teritoriul britanic („Home Defence Act“). Între 1935 şi 1938 bugetul RAF-ului va creşte de la 35 la 111 milioane lire sterline, iar personalul de la 45 000 la 65 000 de tehnicieni şi piloţi. Drem va fi mărit şi modernizat, apoi atribuit Comandamentului de Antrenament al Aviaţiei (Training Command). Echipele sale de la sol aveau să fie dotate cu noile salopete albastre introduse în 1936, iar escadrilele vor primi, în 1938, avioane de vânătoare biplane Hawker Hind, vopsite în galben.

o-privire-in-viitorFoto : Biplanul Hawker Hind (jos), bombardier uşor care, în anul intrării în producţie de serie (1934), era deja depăşit. Avea 2 mitraliere de 7,62 mm şi 227 kg bombe, atingând viteza de 298 km/h şi plafonul maxim de 8 045 m. A rămas în serviciu RAF (şi al aviaţiilor militare din alte şapte ţări) între 1935 şi 1939. Din 1938, Fighter Command începuse să livreze asemenea aparate, dezarmate şi vopsite în galben, către Training Command. Însă atunci când Sir Victor Goddard (sus) l-a văzut pe aeroportul Drem, Hawker Hind nici măcar nu zburase vreodată, prototipul său executând primele probe aeriene abia în septembrie 1934.

Arhiva Dan Apostol.

 

Or, Goddard văzuse toate acestea în 1934! Atunci, şi-a continuat zbo­rul spre Edinburgh, intrând din nou în ceaţă. Şi-a amintit inci­den­­tul – după propria decla­raţie – abia patru ani mai târziu când, la o inspecţie, a găsit aeroportul Drem identic „viziunii“ sale.

Însă nu era po­si­bil ca un ofiţer superior de rangul lui Goddard să nu ştie că, în 1934, baza de la Drem era închisă, iar biplanele RAF erau vopsite în alb, nu în galben. Şi atunci? A ales, conştient sau nu, să ig­nore fe­no­­­­me­nul…

Nici nu s-ar fi putut altfel. Ideea de a „arunca o privire“ în trecut sau în viitor era – şi rămâne – de neconceput pentru cei mai mulţi oameni. Einstein însuşi mărturisea că îl nelinişteşte, iar Jonathn Swift constata, cu umorul său irlandez: „Dacă urmaşii noştri ne-ar cunoaşte, în mod sigur ar pretinde că vin din alte lumi“.

Şi, totuşi… Cum, de unde au apărut uluitoarele invenţii ale lui Leonardo da Vinci, toate cunoştinţele teoretice, realizările tehnice, ştiinţifice şi artistice care devansează cu secole sau milenii epocile când s-au materializat pe patru continente?