Revista Vulturul nr. 1
Revista Vulturul nr. 1

Am participat la începutul lui octombrie la Brașov la Antares Fest. Pe lângă revederea cu prieteni dragi și reîntâlnirea cu vechi cunoștinte, am avut ocazia să scanez oferta de carte, la cele câteva standuri prezente în holul hotelului unde se deșfășura evenimentul. Acolo l-am întălnit pe Mugur Cornilă, care întreținea cu vorbă dulce un grup de cunoscători/interesați într-ale sefeului. Lângă el, am dedus din discuția din care am auzit fragmente ‘en passant’, stătea un teanc de reviste care îi aparțineau.

Cu un tupeu pe care mi l-am cultivat în anii din urmă, cu ocazia acumulării de decenii de experiență de viață, i-am cerut să-mi dea ‘un exemplar gratuit pentru recenzie’. Mugur mi l-a întins imediat, cu un gest de curtoazie sinceră, am perceput eu. I-am mulțumit și i-am promis că îl voi înmâna redacției Helion Online, spre recenzare.

După o lună iată că recenzorul am ajuns să fiu eu, pentru că sus-numita redacție se întrece pe sine în muncă prestată și mimată, deopotrivă. Această îndeletnicire de recenzor, pe de o parte îmi aduce amintiri din vremuri cu alt parfum, pe de altă parte îmi produce o plăcere bine temperată. Spun plăcere, pentru că revista va determina în cititor o dublă apreciere pozitivă, de la început: calitatea foarte bună a coperților și a paginilor de interior, care alunecă precum mătasea peste degete, și reușita negreșită a unei concepții grafice unitare, originale. Ultima dintre ele aparține în întregime lui Ionuț Bănuță, a cărui talent indubitabil îl cunosc de mult timp (iarăși ajung să vorbesc de zeci de ani, lucru care îmi aduce miros de vin îmbătrânit prin pivnițe prăfuite…). Din păcate, în ultimii ani nu am mai avut contact (vizual) cu munca lui Ionuț, dar această deficiență din partea mea aduce cu sine surpriza unei revederi. Pentru că așa cum spuneam adineauri de vinul peste care au trecut anii, munca lui Ionuț s-a îmbogățit cu maturitate și finețuri bine apreciate de orice ochi cunoscător, care gustă o grafică de calitate. Acest lucru reprezintă pentru revistă, probabil cel mai mare atu la care mă pot gândi, la o primă apreciere fugară.

A doua observație este cea legată de subtitlu: ‘Revistă culturală și literară.’ După parcurgerea revistei, nu pot să nu observ cu obstinație sefe-cultistă, că o bună parte din conținut aparține genurilor SF/fantastic/fantasy/ficțiune speculativă. Nu știu dacă prin această rețetă se dorește a introduce subtil, cu finețe bine cântărită, subgenurile menționate în ograda ‘marii literaturi’, sau subtitlul este doar un subterfugiu de marketing, pentru a atrage și alt public cititor spre lectura produsului cultural. Indiferent care este explicația (posibil duală, aș zice), ea face deliciul cititorului care vine din ghetoul SF și se simte instantaneu teleportat, ca să folosesc un termen neaoș, către ‘literatura bună’.

Despre conținut nu voi vorbi prea mult, pentru a lăsa plăcerea descoperirii de către cititorul curios. Ce pot spune este că vei găsi acolo texte de o calitate ce nu poate fi contestată, de la nume cu răsunet (Ian Watson, care, între altele,  a lucrat cu Stanley Kubrick și a făcut povestea scenariului la filmul A.I.), alături de alți protagoniști din sefeul românesc (Silviu Genescu, Liviu Surugiu, Cristian M. Teodorescu, Cristian Tamaș, ca să amintesc doar câțiva dintre ei). Iar pentru miros stătut de stofă englezească ținută peste veac în dulap, îți recomand să citești un eseu de H.G. Wells, despre (pe atunci) fascinanta ipoteză a vieții pe Marte.

Revista este, aș zice fără tăgadă, mai mult decât atât. De aceea, dragă cetitoriule, te invit să o cumperi (de la edituraeagle.ro) și să o citești, întru delectare personală și exercițiu intelectual.

Și cu asta te-am lăsat, ca să nu te plictisesc prea tare. Ne mai întâlnim noi. Cândva…