Karácsony Benő este pseudonimul lui Klärmann Bernát, unul dintre scriitorii ardeleni de frunte din perioada interbelică. S-a născut la 7 septembrie 1888, într-o familie evreiască din Alba Iulia. A studiat în oraşul natal, dar, din cauza unei şotii, şi-a dat bacalaureatul în Cluj. A luptat în primul război mondial, când a fost rănit şi spitalizat în Timişoara. Şi-a terminat studiile de drept abia după încetarea ostilităţilor. A practicat avocatura în Cluj şi, în paralel, s-a dedicat scrisului. Căderea fascismului italian şi debarcarea aliată din Normandia prevesteau sfârşitul Germaniei naziste în 1944. Dar în toamna aceluiaşi an, a fost deportat la Auschwitz, unde a pierit. A debutat în 1908, într-o gazetă din Alba Iulia. A scris şi a publicat piese de teatru şi mai multe romane realiste, cu un lirism discret, redactate într-un stil sprinţar, ironic, uneori cu tuşe de grotesc: „Pjotruska” (1927; (trad. rom.: „Piotruşca”, 1973), „Új élet kapujában” (În pragul unei vieţi noi, 1932), „Napos oldal” (1936; trad. rom.: „Cu capul în soare”, 1974), „Utazás a szürke folyón” (Călătorie pe fluviul cenuşiu, 1940). Romanul „A megnyugvás ösvényein” a fost publicat postum, în 1947 (trad. rom.: „Cu pasul în linişte”, 1976). Povestirea „Ember a csillagok alatt” este singurul său text science-fiction. Ea a apărut într-o primă redactare în culegerea de autor „Tavaszi ballada” (Baladă de primăvară, 1925). Kuczka Péter a publicat varianta din 1942 în revista „Galaktika” nr. 50 (1983). Aici i-a atras atenţia antologatorului Ágoston Hugó, care a preluat-o în volumul „Morel találmánya” (Invenţia lui Morel, 1986). El a considerat că povestirea reprezintă o replică la „Minunata Lume Nouă” (1932) a lui Aldous Huxley. Evident, este o filiaţie eronată, rezultată din raritatea volumului apărut în 1925 la Librăria Révész Béla din Târgu Mureş, care a fost scanat şi pus pe Biblioteca Electronică Maghiară (MEK) abia în 8 mai 2015. Foarte probabil, Karácsony Benő a citit romanul „Noi” (1924) de Evgheni Zamiatin, unde de asemenea apare o poveste de dragoste între un bărbat şi o femeie, aleşi pe bază de tichet. Ca urmare a rolului jucat de personajul principal (un ofiţer însărcinat cu păstrarea ordinii în „cea mai perfectă dintre lumile posibile”), ea constituie mai degrabă o avanpremieră a lui „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury (1951). A decedat deportat în lagărul de la Auschwitz, în 1944.